Miercuri, 18 noiembrie 2020, câteva sute de oameni au fost prezenţi în satul Măceşu, din Târgu-Cărbuneşti la ceremonia de înmormântare a domnului IULIU CĂLINA, fost viceprimar şi primar al Oraşului de pe Gilort, mulţi cetăţeni din localitate şi din afara localităţii, care au însoţit familia îndoliată pe traseul de la spital până la cimitirul bisericii pe care cel plecat la ceruri a construit-o prin cheltuiala sa, având alături Muzeul Crucilor din Măceşu! Printre cei prezenţi s-au numărat domnul primar Dănuţ Birău, împreună cu conducerea primăriei şi cu membri ai Consiliului local, iar, ca o prezenţă demnă de semnalat este şi aceea a domnului Ion Ciocea, primarul Comunei Bustuchin! 
Desigur, dacă stăm să cugetăm, puterea morții este păstrată în inima unei persoane prin semănarea în inimă a cuvintelor scrise sau rostite, pentru că din cele mai vechi timpuri, Sfinţii Părinţi spuneau: «Puteți ajuta – ajutați; dacă nu poți ajuta – roagă-te; dacă nu știi să te rogi, gândește-te bine la persoana respectivă și va fi deja de ajutor…», de aceea, oameni buni, direcționaţi-vă forțele în raport cu persoana respectivă, iar atunci când necazurile sunt pe cale să vină, persoana decedată reușește cumva să rămână chiar neuitată! Fiecare dintre noi avem «energia vieții», până la moartea noastră! Această energie poate fi folosită pentru vindecarea și realizarea de sine! În schimb, anxietatea și frica, pot declanșa scenarii negative pentru dezvoltarea evenimentelor care nu adaugă deloc forță unei persoane îndurerate. Amintim că Slujba de înmormântare a fost oficiată de către un sobor de preoţi alcătuit din Pr. Paroh, Irinel Boiangiu, Pr. Dănuţ Dulămiţă de la Parohia Târgu-Cărbuneşti şi Pr. Ioan Vodislav de la Parohia Pojogeni! În cuvântul de mângâiere şi de compasiune adresat celor prezenţi, Preacucernicul Părinte Pr. Irinel Boiangiu a subliniat câteva dintre însuşirile deosebite ale domnului Iuliu Călina, aportul său deosebit la sprijinirea activităţilor bisericeşti din Oraşul Târgu-Cărbuneşti, capacitatea sa de a fi generos cu oamenii nevoiaşi, rolul său de edil de frunte al oraşului pe parcursul celor peste 20 de ani cât a muncit cu multă dăruire în folosul urbei sale!
«Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta»!
Preacucernicul părinte a reiterat în faţa celor prezenţi faptul că cea mai de seamă precizare practică din slujba înmormântării credincioşilor este molitva de dezlegare prin care se invocă «Dumnezeul duhurilor şi al tot trupul», urmată de rugăciunile de iertare, rostite de preot. Prin acestea, preotul Îl roagă pe Dumnezeu să dezlege sufletul celui răposat, de orice blestem sau afurisenie, să-i ierte tot păcatul sufletesc şi trupesc, pentru ca sufletul lui să se odihnească împreună cu drepţii, iar trupul să se dea înapoi firii, desfăcându-se în cele din care a fost alcătuit. Iar, pentru că mărturisirea păcatelor, mai mult decât oricând în cursul vieţii, aduce celui mort iertarea acestor păcate, liniştirea cugetului, împăcarea cu Dumnezeu şi cu semenii reprezintă o necesitate! Cât priveşte Sfânta Împărtăşanie, ea, fiind arvuna vieţii veşnice şi chezăşia învierii (Ioan 6, 54), aceasta alcătuieşte merindea cea mai scumpă şi mai de pe urmă, de care nici un creştin nu trebuie lipsit şi pe care repausatul o ia cu sine pe drumul cel lung al veşniciei, deoarece Sfântul Trup şi Sânge vor fi pentru sufletul celui răposat cel mai bun tovarăş, scut şi apărător în faţa Tronului Judecăţii. În încheierea cuvântului de 
mângâiere şi de îmbărbătare, a fost accentuat faptul că la înmormântare, noi ne rugăm lui Dumnezeu ca, pe de o parte, El să-Şi aducă pururea aminte de cel răposat, cum s-a rugat tâlharul pe cruce: «Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta», iar, pe de alta, noi, cei vii, trebuie să păstrăm o neîntreruptă aducere aminte de dânsul, să nu-l lăsăm în uitare, ci să-l pomenim totdeauna, rugându-ne pentru dânsul. Pentru rude, aparţinători şi prieteni sprijinul şi însoţirea unei persoane către mormânt reprezintă o provocare enormă, când se inspiră şi sentimentul de siguranţă, prin dedicare şi apropiere, prin care se poate contribui la ajutorarea celor care sunt îndureraţi, fiindcă moartea este întotdeauna un eveniment cu caracter individualizat. Există procese de moarte lungi, care durează săptămâni sau chiar luni de zile, iar, altele care decurg rapid, iar decesul survine neaşteptat, mai ales că rudele, aparţinătorii și prietenii sunt prezenţi cu trupul şi cu sufletul, dar în acest dureros moment, Horaţiu şi Carmen, împreună cu doamna Ana, au nevoie de perioade de singurătate şi de linişte profundă. În încheiere, Preotul Paroh a apreciat prin cuvinte alese o anume semnificaţie a numărului mare al oamenilor care l-au însoţit pe ultimul drum pe Iuliu Călina şi a remarcat durerea familiei sale în aceste momente de grea cumpănă!
Profesor Vasile GOGONEA
