Cea mai întâlnită infecţie a ficatului este hepatita. Fie că e vorba de tipul A, care predomină în comunităţile în care igiena este precară, sau cea de tipurile B şi C care îmbolnăvesc ficatul pe ascuns. Conform studiilor, una din 12 persoane este bolnavă de hepatită, fără să ştie acest lucru. Când ai făcut ultima dată analizele ?
Hepatita se caracterizează prin inflamarea ficatului şi apariţia unor leziuni permanente ale ţesutului hepatic.
Hepatita acută dispare într-un interval de până la 6 luni sau cronică, când este necesar un tratament şi după această perioadă.
În funcţie de virusul care a produs infecţia, hepatita se poate vindeca spontan, sau în urma unui tratament poate fi vindecabilă în câteva luni sau să se agraveze ducând la ciroză şi cancer hepatic.
Hepatita virală se manifestă prin trei tipuri mai des întâlnite: hepatita virală A, hepatita virală B şi hepatita virală C. Se mai întâlnesc şi alte tipuri de hepatită, dar mai rar întâlnite: hepatita virală D (Delta), hepatita virală E şi hepatita virală G. Noi cercetări ştiinţifice se referă la existenţa altor virusuri hepatice, prea puţin cunoscute.
Forma cronicizată de hepatită prezintă mai puţine riscuri. În schimb, tipurile B şi C în formele cronicizate, pot fi deosebit de severe, de multe ori ducând chiar la deces. De exemplu, virusul hepatitei B este considerat al doilea agent oncogen după tutun.
Un sfert dintre pacienţii infectaţi cronic cu virusul hepatitei B mor din cauza complicaţiilor bolii. Nici în ceea ce priveşte hepatita virală C lucrurile nu sunt simple, foarte multe cazuri devenind cronice. Medicii spun că hepatita cronică B dacă nu este tratată conduce într-un timp mai rapid decât hepatita cronică C la ciroză şi cancer hepatic.
Primele semnale care ar trebui să dea de gândit asupra faptului că e vorba de infestarea cu această boală sunt oboseala, stările de vomă, durerile abdominale cauzate de mărirea ficatului, îngălbenirea pielii şi a scleroticii ochilor, urina închisă la culoare, durerile musculare, febra.
O veste deloc îmbucurătoare ar fi faptul că atât în cazul hepatitei B, cât şi în cel al hepatitei C, rar se evidenţiază simptome specifice. De regulă, pacienţii ajung la doctor prea târziu, când boala a avansat, iar tratamentul nu mai este eficient. De aceea testarea periodică este cea mai sigură.
Virusul hepatitei B se transmite prin contact cu sângele sau cu secreţiile unei persoane infectate, prin transfuziile de sânge, prin contactul sexual neprotejat, folosirea în comun a obiectelor de igienă personală, piercing-ului, tatuajelor, tratamentelor de acupunctură. De asemenea, femeia însărcinată dacă e infestată cu acest virus îl poate transmite şi bebeluşului, la naştere.
Cristina Răscol
