Ce mai face poetul ADRIAN FRĂŢILĂ?

463

Cum nu ştiţi cine este Adrian Frăţilă? Pentru târgujienii mai puţin cunoscători ai fenomenului literar gorjean şi cu obârşii în Cenaclul Columna, înfiinţat de Mentorul Titu Rădoi, printre care se numără şi Adrian Frăţilă, trebuie să reamintim că e şi membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Şi o prezenţă discretă a vieţii culturale din Gorj. Anul acesta, la prima ediţie a Festivalului Internaţional „Adrian Păunescu”, Adrian Frăţilă a fost recompensat cu Marele Premiu şi, firesc, cu suma deloc neglijabilă de 2.000 euro. Un motiv în plus să-l intevievăm, pe scurt, despre ceeea ce face acum pe tărâm literar şi dacă recompensarea sa de către un juriu predizat de acad. Eugen Simion şi acad. Mihai Cimpoi i-a schimbat întrucâtva viaţa. Evenimentul a avut loc în chiar capitala culturală a Olteniei – Craiova, care timp de trei zile(19-21 iulie 2013) s-a consitituit în gazda românismului, muzicii şi poeziei.

Mai cunoscut în Bănie şi Bucureşti
-Universitarul şi criticul literar din Bănie – Tudor Nedelcea vorbeşte în următorii termeni seci, dar cuprinzători penrtu cine nu vă cunopaşte: „Marele Premiu, înmânat de Marius Tucă, a fost acordat scriitorului gorjan Adrian Frăţilă (n. La 6 martie 1950, autorul vol. „Echinocţiu de fiecare zi”, 1978; „Vânător înzăpezit”, 1983; „Carte pentru învăţat alfabetul minunat”, 1986; „Şmecherici”, 1996; „La arat văzduhul”, 1996; „Restanţier la primul meu mileniu”, 2011. Chiar aşa, cu ce vă mai lăudaţi?
-Nu-mi place lauda de sine, care nu miroase a bine. Aştept să scot tirajul la cartea aia istorico-patriotică „Scrisoare generaţiei următoare”, la Editura MĂIASTRA, Târgu Jiu, România – 2013, ce apare în condiţii grafice deosebite, coperta şi ilustraţiile aparţinând poetului şi artistului plastic Viorel Surdoiu.

Cum se naşte o antologie
-Am fost pe fază, Gorjeanul anunţând evenimentul artistico-literar la rubrica Semn editorial. Şi, în rest?
-Lucrez la o antologie, n-am scos niciuna până acum, şi vreau să-mi strâng toate poemele care cred eu că sunt demne să stea între copertele unei asemenea cărţi. Adun selectiv din ce-am publicat până în anul de graţie 2013. Repet, va fi o antologie de autor. Şi mă văd obşligat să selectez cu mare atenţie ceea ce cred că mă reprezintă ca poet din scrierile anterioare. Iar dacă nu primeam premiul Festivalului Internaţional „Adrian Păunescu” – unul dintre idolii mei, n-aş fi reuşit să-mi editez cele două cărţi în anul de criză 2013!
-Să înţeleg că asta vă ocupă tot timpul?
-Nu. În rest, citesc, mă întâlnesc cu prietenii, merg cu plăcete la lansări de carte, la vernisaje de expoziţii şi festivaluri. Iată, Gorjeanul a anunţat festivalul de epigramă „Ion Cănăvoiu” la care, bineînţeles, voi participa. Din drag de cel care a fost şi rămâne talentatul poet gorjean Jean Cănăvoiu – coleg de facultate şi de generaţie cu Ioan Alexandru şi Ana Blandiana, de epigramă şi de prietenii pe care-i voi întâlni acolo.

Proasta distribuţie de carte!
-Ce crezi despre pătrunderea volumelor de poezie către cititori. Sunt căpătate, se mai citeşte poezie?
-Cum să nu! Din păcate, distribuţia cărţii în România este execrabilă.Încerc să mai plasez din cărţile apărute, întrucât nu există un sistem de distribuţie. Deloc, nici măcar unul care să funcţioneze prost. Aşa măcar cum are presa scrisă.
-Deci, înafară de cele zece volume pe care editura e obligată să le dea Bibliotecii Naţionale a României nu mai există nimic?
-Exact cum spui. Ar fi nevoie, de pildă, ca Bibliuoteca Judeţeană „Christian Tell”” Gorj să trimită cărţile apărute în judeţul nostru altor surate din ţară. Mă gândesc că asta ar fi o soluiţie dacă tot le scoţi pe banii tăi! Eu, şi ca mine la fel fac şi alţi scriitori, adun bani doi-trei ani şi izbutesc să-mi scot câte o carte, la un moment dat.

Trecut-au vremurile zicalei: „Poezie sărăcie, reportaj avantaj”
-La „Flacăra”, aveam un minunat coleg şi prieten – Ilie Purcaru, cu mamă din Târgu Cărbuneşti şi tată din Craiova, născut la Râmnicu Vâlcea, unde părinţii săi predau la un liceu – ce avea o vorbă: „Poezie sărăcie, reportaj avantaj”. Valabilă, zicea nea Ilie -înainte de ‘89. El a scos câteva volume de poezie abia după 1990. „Bunica Beps” şi „Mausoleul bunicii Beps” ori ”Poeme/Poems”(ediţie bilingvă – româno-franceză, cu o lansare şi la Paris, datorată sprijinului editorului şi scriitorului vâlcean Ioan Barbu). N-ai încercat să faci lansări de carte la care să şi vinzi, spre a mai recupera din banii cheltuiţi/investiţi, cum ar fi întâlnirile anuale ale Ligii Culturale „Fiii Gorjului”?
-L-am cunoscut, fusese Redactor şef la revista „Ramuri” înainte de Mihai Pelin, care mi-a publicat un grupaj de poezie pe o paginpă şi cu fotografie. Nea Ilie Purcaru era bun amic cu generosul nea Titu Rădoi şi cu Ilarie Hinoveanu, primul meu editor la „Scrisul Românesc” din Craiova.

Librăriile fug de cartea cu poezii ca dracul de tămâie
– Ai fi putut să-ţi lansezi volumele şi la întâlnirile Fiilor Gorjului!
-Nu. Eu nici n-am ştiut când se-ntâlnesc Fiii Gorjului. Ar fi fost o idee. Noroc că mai sunt festivaluri cu artişti – mă refer la cele de folk, întâlnirile cu scriitorii.
Librăriile nu acceptă să primească la vânzare cărţile scoase în regie proprie. Când aud că vrei să le propui o carte de poezie te tratează cu refuz. Fug ca dracul de tămâie de ele.
N. Roşca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here