Câteva considerații privind bisericile fortificate din județul Gorj (IV)

210

Casa Glogovenilor și biserica cu hramul ”Sfântul Nicolae” din Glogova sunt alte două monumente regăsite într-un ansamblu arhitectural ce păstrează elemente de fortificație.

Casa a fost construită în jurul anului 1770 de Ioniță Glogoveanu, peste parterul unei clădiri mai vechi (din care s-a păstrat doar vechea pivniță), ce data încă de la începutul secolului al XVII-lea și a fost ridicată de vătaful Nicola Glogoveanu.
Ea a fost tipul de casă boierească fortificată cu lăcașuri de tragere la pivniță și etaj (aici, după refacere, acestea nu se mai observă). În pivnița, semiîngropată, s-a păstrat o tainiță amenajată în zona de vest a acesteia, realizată prin dublarea zidului din acea parte a clădirii, intrarea făcându-se printr-o ușă bine camuflată, la înălțimea de cca 1,50 m , unde în caz de primejdie, în acest spațiu, se puteau ascunde un număr de cca 6 persoane, accesul făcându-se pe o scară mobilă ce putea fi trasă în ascunzătore. Tot de aici și din biserică se putea ajunge în lunca Motrului printr-un tunel realizat din cărămidă (a cărui ieșire se observă și astăzi) de cca 300 m.
Biserica paraclis se află la cca 100 m la nord de casă, fiind construită (probabil pe temelia uneia mai vechi), în anul 1730 de către Matei Glogoveanu, consilier împărătesc. Pictura în frescă este realizată de vestitul zugrav al școlii de la Horezu, Grigorie Ranite și alții, în perioada 1734 – 1764 fiind finalizată de Ioniță Glogoveanu, fiul lui Matei.
Biserica de plan dreptunghiular, cu altar poligonal decroșat, are o turlă cu plan pătrat peste pronaos. Ușa de la intrarea în biserică putea fi blocată cu drug de lemn ce culisa în orificiile realizate în grosimea zidului. Din casă, tradiția spune că se putea ajunge la biserică printr-un tunel zidit. Tot din casă se putea ajunge printr-un tunel, zidit din cărămidă cu mortar de var, în apropierea luncii Motrului.
Biserica cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril„ și casa Bengeștilor din satul Bengeștii de Mijloc sunt atestate în anii 1729 și 1730, fiind ctitorite de Staicu Bengescu, consilier împărătesc și se află situate la cca 30 km est de Târgu Jiu, pe malul stâng al râului Gilort.
Casa a dispărut, datorită schimbării albiei Gilortului și erodării malului, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea se mai vedeau doar ruinele acesteia la răsărit de biserică. Multe din elementele arhitectonice se găsesc în colecția Muzeului Județean Gorj. Astfel ancadramentul porții are următoarea inscripție: ”Aceste porătă (poartă) iaste rădiacată de dumnelui viachi și marelia ne(a)m Staicu Bengescu: iulie 26 din leat 7238 (1730)”.
Biserica de plan triconc, cu abside laterale în dreptul naosului și cu altar pentagonal decroșat, a avut două turle, peste pronaos și naos (astăzi se mai păstrează doar cea refăcută din lemn, de peste pronaos).
Pisania de deasupra ușii din pridvor, sculptată în piatră, consemna: ”Această sfântă și dumnezeiască biserică iaste / den temelie făcută cu zugrăvele înpodobită întru pomenirea / mai marilor voevozi și slujitorii sfintei troițe Mihail și Ga / vriil cu toată osârdia și cheltuiala dumnialui jupan Staico Benge /scul consiliariul spre slava lui Dumnezeu și întru cinstea sfinților / Voevozi în zilele prea stăpânitoriului înpărat al Romanilor Carol al șaselea / iar dumnealui și părinților dumnea(lui), moșilor, strămoșilor spre ertaria pă /catelor și vecinica pomenire: și câştigare de cereștile lăcașuri și sau sfărșit de tot lucrul ei la luna lui septembrie ziua 20, leat 7238”.
Odată cu reparația bisericii, acesteia i s-au adăugat și contraforți pe laturile de sud, nord și est pentru a preveni fisurarea zidurilor. Credem că și această biserică a avut elemente de fortificație, care se mai pot observa doar la ușa de acces, unde apar cele două orificii realizate în grosimea zidurilor pe care culisa o bârnă groasă de stejar.
O altă biserică fortificată cu hramul ”Sf. Ilie” este cea din satul vecin, Bălcești, la cca 35 km vest de Târgu Jiu, construită de marele vistier și consilier împărătesc Ilie Știrbei (fiul marelui ban Constantin Știrbei), ce s-a căsătorit cu Despa, fiica căpitanului Barbu Bengescu.
În apropierea bisericii (la cca 100 m nord-vest), se aflau și casele vistierului. Pisania arată că: ”Această sfăntă bisiarică iaste făcută de dumnialui Ilie Știrbei mare vistier și în urmă consilier Administrației chesaricești și de jupăniasa dumnialui Despa de Bengești din temelie și zugrăvitau păcum să viade, păcum și casel (e) și cialilante toate den prejurul lor și cu viia și cu pometul toate din nou sa făcut și sau săvărșit la anul 7240 (1732)” . Pe peretele de nord al pronaosului este zugrăvit “Mateiu Pădeanul ispravnic din plaiu sud Gorjiu, ispravnic a tot lucrul acestei sfinte biserici și caselor și a tuturor lucrurilor câte s-au făcut aici„.
Biserica are plan dreptunghiular, cu altar poligonal decroșat. Deasupra pridvorului, închis ulterior (probabil la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca urmare a atacurilor bandelor turcești ale cârjaliilor), se află un turn clopotniță masiv, de formă patrată, pe două niveluri, cu scară interioară de acces . La primul nivel, pe laturile de sud, nord și vest se observă lăcașuri de tragere cu flinta. Legenda locului afirmă că din biserică se putea ajunge, printr-un tunel zidit, la casa boierească care în prezent se află în ruină.
Un alt important monument istoric ce prezintă elemente de fortificație, este schitul Strâmba Jiu, cu hramul Sfânta Treime, ce aparține de orașul Turceni, din sudul județului Gorj. Ea a fost construită inițial de marele vistier al lui Mihai Viteazul, Stoichiță Râioșeanu între anii 1597 -1599 ( după alții între 1603 -1611). Biserica a ars în anul 1724 și refăcută de urmașii lui Stoichiță, în anul 1730. Va fi pictată abia în 1793.
Biserica are plan triconc cu abside laterale în dreptul naosului, altar poligonal decroșat și o turlă octogonală peste naos. Prezintă un pridvor deschis, cu trei intrări și cu arcade semicirculare.
Pisania pictată în pridvor, deasupra ușii de intrare, arată: „Cu vrerea Tatălui cu ajutoriul Fiului cu sevărșirea Duhulu(i) Sfânt, Amin. Sau zidit acest lăcaș d(um)nezăesc la leatu 7087 (1579 sic!) de du(mnea)lui Stoichiță Răioșeanu vel vist(ier) i jupăneas(a) dum(nea)lui Dochia și cu nep(o)tul dum(nea)lor Miloși vel logofăt i jup(â)neasa dum(nea)lui Bălașa și din întâmplarea vremilor au rămas neînpodobit și neînfrumusețat cu zugrăveli pănă la leat 7301 (1793), iar acum cu ajutoriul Sf(intei) Troițe, dumnealui jupan Costandin Râioșeanul vel armaș și cu jupânița ego Păuna, făcând silințe au înfrumusețat acest sf(ânt) Lăcaș cu zugrăveli înlăuntru și pe afară precum să vede, isprăvindu-se zugrăv(itu) la avgost 25 în zilel(e) prealuminatului domn Io Alexandru Constandin Morus v(oe)vod, fiind episcop Chir Chir Nictarie : Care după vistiariul Stoichiță iaste nepot Miloș log(o)făt și din Miloș: Stamatie i brat eg(o) Dum(i)trașcu și din D(umi)trașcu, Barbu și Barbu au făcut pe Radul și Radul au făcut pe dum(nea)lui Costandin armaș Râioșeanul având dum(nea)lui și doi coconi mici anume: Ioan i Barbu, pentru a lor veacinică pomenire: (Lea)T de la facerea lumii 7301, iar de la H(risto)s 1793 iun(ie) 25”.
Spre deosebire de tainițele amintite mai sus, bașca bisericii schitului Strîmba a fost amenajată în naosul bisericii, pe latura de nord. Aici se află o intrare de mici dimensiuni, de cca 1 m înălțime pe 0,60 m lățime, care putea fi ușor camuflată cu un obiect de mobilier. Accesul se făcea într-un spațiu amenajat pe toată lățimea pronaosului și a unei porțiuni din naos (cca. 5 m x 1,20 m), dublând, la nord, zidul exterior. Probabil în acest spațiu de refugiu, se afla și o scară mobilă de lemn pe care se putea face accesul în turlă.
În apropierea bisericii de la Bengești, ctitorie a consilierului Staico Bengescu, la cca 8 km nord-vest de aceasta, se află biserica cu hramul ” Sfântul Ioan Botezătorul” din satul Ciocadia, comuna Bengești-Ciocadia. Pisania sculptată în piatră, de deasupra ușii din pridvor, consemna: ”Această sfântă și du(m)nezeiască biserică ieste zidită din t / emelie și înfrumusățată dupe cum să vede cu toată os / teniala și cheltuiala și a dumnialui bif vtori (al doilea) armaș Glig / gorie Ciocăzanu, Măria soția dumnialui și mai ajutorat și dumnia/ lui bifvtori armaș Șerban Măgheriu Ioana soț(i)a dumnealui Nic / olae, Ilinca. Din zilele pria în(ăl)țatului domn înperator Al /sandru Pavlovici a toată Rosia și cu blagoslovenia pria sfi / nții sale părintelui chiriuchir Nectarie iepiscupu Rămnicu/ lui. Matei, Bălaș(a), Costandin, Rusanda,Ion, Mări /ia, Costandin, Floric(a), Gheorghe,Stanc(a), Ion, Bălașa,Apostol, Măriia / Ștefanichia, Mona(ha), Ștefan, Paraschiva, Dumitru ereu, Măriia erița, Ion / Dumitru, Sanfira, Dumitru, Ioana, Stana, Ion…meșteri, 7317”. Va urma
Dr. Vasile Marinoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here