Cătă – „Nulla dies sine linea” („Nicio zi fără o linie”) – Apelles

897

Cătălin Geană (Cătă, pentru prieteni), cel apropiat de toți oamenii de bine, conjudețeanul nostru (cărbuneştean autentic) a fost sortit să fie acela care, în a doua jumătate a secolului trecut să sporească populația planetei cu încă o persoană şi cu încă un prenume.

Dintre multe (bune şi frumoase) pe care i le putea oferi viața, insul respectiv a ales să facă…sculptură (ramură a artelor plastice), pentru care, teoretic şi practic, timp de câțiva ani,a trudit in aulele şi în atelierele Universităţii Naționale de Artă, după care, alți câțiva ani, fără a-şi neglija activitatea de creație, a fost cadru didactic.
Îndeplinind, la un moment dat, condițiile „necesare şi suficiente” pentru a deveni membru al secției de sculptură a U.A.P., a fost primit în aceasta, dedicându-se şi mai mult activității de creație sculpturală.
Succesele lucrărilor sale la expozițiile («personale» şi «de grup»), locale, naționale şi internaționale la care a participat, ca şi la «taberele de creație» au făcut ca opera sa să fie prezentă (uneori, de mai multe ori) în săli de expoziție din București, Cluj, Constanţa, Brașov, Sinaia, Tg-Jiu etc., în Germania, Austria, Italia, etc.
Refugiul permanent al creației lui Cătă în cadrul valorilor artistice, în imagini plăsmuite şi echivalate sculptural ca indubitabile atribute artistice, expresive, cu încorporarea în fiecare subiect abordat a sensibilităților emoționale, l-au cerut ca şi la Voitești, Albeni, Tg-Jiu etc., să execute (şi să-l reprezinte) diferite comenzi de for public (portrete, busturi,compoziții alegorice etc.), sporind, cu atât mai mult, zestrea artistico-plastică a județului şi impunerea sa în peisajul sculptural național şi nu numai.
Toate acestea, «punți între sufletul său şi privitor» (E. Delacroix), s-au constituit în fapte artistice, care nu puteau scăpa atenției condeierilor domeniului artei (Liviu Tudor Samuilă, Tănase Mocănescu, Sandu Petre, Corneliu Antim fiind doar unii dintre aceștia), care au consemnat şi au dimensionat incontestabilele calități artistice ale creației lui Cătă, creații care, uneori, au fost recompensate cu premii.
Recent, Galeriile de Artă ale municipiului nostru şi-au oferit ospitalitatea în a-i găzdui lui Cătă încă o… „personală”, ocazie cu care s-a constatat că… „citirea”… cuminte a expresivităţilor sale, dovedită prin obiectivarea indubitabilă a fiorului trăirii interioare, a sincerității care se simte în exprimare, au făcut să crească interesul privitorului pentru exponate (dintre care a vândut deja două), Cătă, prietenul nostru, fiind declarat şi „gorjeanul zilei”.
În lucrările expuse (bronzul fiind, se pare, materialul preferat de exprimare), ca şi în desenele (tuș pe hârtie), care au completat expoziția, artistul şi-a evidențiat nivelul maturității artistice al stilului său bine conturat.
Privite cu interesul ochiului critic, se observă ușor, că evitând prozaicul, volumele etalate şi, totodată, bine… arhitecturate, în general voluptoase, cu o evidentă doză de fantezie care, inspirat, urmăresc realizarea raportului dintre părți, complementarea echilibrată a întregii structuri, reuşind să transmită, convingător şi empatic, mesajul propus, ceea ce se constată, de asemenea, şi prin esențializările realizate de structurile grafice (filiforme) ale desenelor prezentate, prin care, expozantul se caută şi se înscrie pe orizontala creației postmoderne, a „noului realism”, totul urmărind „intrarea în rezonanţă” (C. Noica), cu preferințe pentru demersuri, în general, din zonele monumental-poetice, anvelopate într-un finisaj cerut de stilul adoptat, punând în valoare elemente care se impun şi sunt suficiente în transmiterea intenției propuse, atât în realizarea unității lucrărilor sculpturale, cât şi a celor concepțional-grafice a desenelor expuse, care, trădând un permanent simţ al compoziției, a accentuat concepția unitară a întregii expoziții.
Evenimentul expozițional –plastic despre care vorbim, demers discret de “abstragere lirică a exprimării” (Seuphor) s-a constituit într-unul care, evitând orice severitate, a sporit nivelul de analiză şi observare artistică al spațiului cultural (municipal şi județean), încât a trezit peremptorii rezonanţe comprehensive, care s-au cantonat şi au sensibilizat structura internă (intimă) a fiecărui privitor, trezindu-i şi sporindu-i interesul pentru acest domeniu, expoziția lui Cătă, cel care ascultându-și vocea interioară, găsește şi evidențiază echivalenţe care, pe terenul fertil al imaginilor artistice, captează interesul amatorului de arta, acesta având încă o dată ocazia să constate că şi în domeniul artistico-plastic, prin grija autorităţilor abilitate, a instituțiilor culturale, își sporește nivelul de cunoștințe din domeniul artistico-plastic, trimițându-l ineluctabil, în acest caz în sfera fastuosului, chiar a tensiunilor idolatriei primelor începuturi, „arta dovedindu-şi marele rol in educația omului” (D. Diderot).
Prof. Marin Colțan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here