Orice obiect de muzeu, dacă ar putea vorbi, ar avea multe de istorisit vizitatorilor. Privim, pipăim aceste obiecte, încercăm să înţelegem însemnătatea şi semnificaţia lor, ca mărturie a trecutului, dar pentru generaţiile viitoare este bine a fi însoţite de unele explicaţii, mai ales scrise. Tot aşa voi încerca, pe baza informaţiilor obţinute, să prezint scurta istorioară a casei Negreanu, preluată de la Ţicleni de Muzeul Curtişoara.
La Muzeul de la Curtişoara, din judeţul Gorj, se află casa din lemn, cu etaj, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, de către Marin Negreanu, fiul lui Mihai Negreanu, fost pandur în oastea lui Tudor Vladimirescu.
Respectiva casă a fost preluată de către muzeu, prin anii 1970, de la un strănepot al pandurului amintit mai înainte, deţinătorul se numea Constantin-Dină Negreanu. Acestuia i-am solicitat să scrie pe hârtie ce cunoaşte despre vechimea casei.
Bătrânul Dină Negreanu mi-a lăsat şi memoriile sale, scrise, din care rezultă că, după uciderea lui Tudor Vladimirescu, pandurii erau urmăriţi de poteră, străbunicul său fiind originar din comuna Negreni, din care cauză s-a refugiat la Ţicleni, construindu-şi iniţial un bordei în pământ la „Fântâna Mare”. S-a căsătorit la Ţicleni, având ca fiu pe Marin Negreanu. Acesta din urmă a cumpărat pământul pe care a amplasat casa în discuţie. A avut mai mulţi urmaşi la Ţicleni, cei cu numele de Negreanu fiind descendenţi de ai săi. Fiul lui Marin, anume Dumitru Negreanu – tatăl lui Constantin Dină Negreanu – a murit pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial, la 46 de ani.
Îmi amintesc că, în jurul anului 1950, acoperişul din şindrilă de pe casă putrezise şi Constantin Negreanu îl înlocuise cu ţiglă.
Constantin Negreanu a avut pe unicul fiu, Aurel, care într-o zi de piţărăi, când tăia lemne, s-a tăiat la picior cu securea, afectând tendonul, dar nu a spus şi a plecat cu copiii în piţărăi, pierzând mult sânge, rămânâd din această cauză, toată viaţa şchiop. El a absolvit şcoala de Comerţ de la Tg.Jiu, fiind angajat contabil la fosta topitorie de cânepă de la Vădeni. Deşi nu şi-a însuşit nimic de la acea unitate, fraudată de alţi autori, a primit o condamnare de 12 ani pentru complicitate la delapidare. Cum nimeni din neamul lor nu păţise niciodată asemenea ruşine, părinţii au hotărât să nu se predea. I-au amenajat o ascunzătoare pe lângă hornul sobei ca să-i fie cald iarna. La intrare, la parter era o uşă care stătea toată ziua închisă, fiind deschisă şi închisă cu cheia numai când Constantin şi soţia sa Maria Negreanu plecau sau veneau de la muncă. Aurel, ca să nu se plictisească, dădea o ţiglă într-o parte şi observa tot ceea ce trecea pe şosea. Dacă venea cineva străin în curte, intra în ascunzătoare. Deşi miliţia a făcut mai multe percheziţii, chiar şi în pod, nu a reuşit să-l descopere decât după 6 ani.
În Ţicleni au existat mai multe case de acest gen, din lemn, călduroase iarna şi răcoroase vara, dar, din păcate nu s-au mai păstrat, după ce s-a trecut la construcţii din cărămidă şi bolţari.
Consilier juridic, Ion M. Ungureanu-Ţicleni
