Cartea săptămânii – Poveste de Crăciun

495
poveste de craciunDe-a lungul timpului s-au scris multe cărţi despre sărbătoarea Crăciunului şi a lui Moş Crăciun. Chiar dacă nu toate au reuşit să surprindă magia şi frumuseţea celei mai aşteptate sărbători a anului, există unele care au făcut din tema Crăciunului o poveste specială şi magică. Vă propun ca în luna Decembrie să ( re)citim unele dintre cele mai frumoase poveşti legate de această magică sărbătoare.

Haideţi să fim din nou copii şi să ne bucurăm de poveştile cu fulgi mari de nea, zăpadă multă, clinchet de clopoţei, colinde şi un Moş bătrân, bătrân pe care toţi îl aşteptăm în seara de Ajun să ne pună codouri sub bradul împodobit.

O poveste de Charles Dickens despre Ebenezer Scrooge, un bătrân negustor, morocănos şi zgârcit, care îi cicăleşte fără milă pe toţi cei din jurul său. În timp ce doarme singur în prăvălia sa, este vizitat în somn de trei spirite, care îl poartă, pe rând, în trecut, prezent şi viitor, arătându-i că viaţa sa nu este decât un nesfârşit lanţ de răutăţi.
Fantomele îi amintesc faptul că s-a obişnuit să fie un om morocănos, dar şi consecinţele refuzului de a se strădui să devină un om mai bun. În apropierea Crăciunului, cea mai veselă zi a anului, Scrooge îşi dă seama de contrastele personalităţii sale.
Oare mai exista o şansă pentru eroul nostru lipsit de inimă? Va pătrunde spiritul darnic al Crăciunului şi în sufletul lui?… Poate va afla că bogăţia este de mai multe feluri!
„Aş îndrăzni să spun că sunt foarte multe lucruri care ar fi putut să-mi facă bine, dar de care nu am profitat, răspunse nepotul lui Scrooge. Iar Crăciunul este unul dintre ele. De un fapt sunt sigur, însă: că de fiecare dată când se apropie, mă gândesc la el – dincolo de cuvenita cinstire a lui datorită originii şi numelui său sfânt – ca la o perioadă de fericire: o perioadă de bunătate, de iertare, de milostenie şi de bucurii. Din câte ştiu eu, este singura perioadă, din lungul răstimp al unui an, în care bărbaţi şi femei laolaltă par că sunt gând la gând să-şi deschidă în voie inimile ferecate şi să-i privească pe cei nevoiaşi ca pe nişte tovarăşi de călătorie spre mormânt, şi nu ca pe nişte creaturi total diferite, condamnate să aibă o cu totul altă cale. Şi, din acest motiv, unchiule, chiar dacă nu mi-a adus niciodată vreo urmă de aur sau de argint în buzunare, sunt convins că mi-a făcut bine şi îmi va mai face bine. Şi rostesc: Dumnezeu să binecuvânteze Crăciunul!”
Autor Charles Dickens
Anul apariţiei 2009
Editura Corint Junior
Număr pagini 136
Alexandra APOSTOL

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here