![carte](http://www.gorjeanul.ro/_vechi/images/stories/articole/2009_10_19/carte.jpg)
Fascinanta poveste a furtului de artă din epoca modernă se transformă în cartea lui Simon Houpt într-o investigaţie de detectiv. Ceea ce a început ca luare de prăzi de război sub forma tezaurelor artistice de către armatele invadatoare a explodat într-o sofisticată operaţiune internaţională. Însă marile furturi de opere de artă constituie doar o parte din această fascinantă poveste. Houpt îi aduce pe cititori în culisele Scotland Yard, FBI si Interpol, în timp ce echipele de recuperare a lucrărilor de artă pun la cale operaţiuni de supraveghere şi sub acoperire. El îşi conduce cititorii într-o lume subterană a spălării de bani, a drogurilor, a traficului ilicit de arme şi a terorismului – în care mizele ambelor părţi sunt extrem de mari. Şi miza pentru iubitorii de artă este la fel de mare. Probabil că multe dintre capodoperele furate nu vor fi recuperate în viitorul apropiat. Unele poate că nu vor mai fi văzute niciodată de către public. Muzeul operelor dispărute oferă o perspectivă extraordinară asupra acestor comori pierdute.
Lucrarea este structurată pe capitole tematice care încearcă, fiecare, să epuizeze unul din aspectele furtului de artă, între care sunt inserate pagini gen „ştiaţi că” în care sunt detaliate aspecte interesante din această lume ascunsă.
Dacă ar fi adunate toate operele de artă furate, pierdute, rătăcite sau confiscate din lume, s-ar putea deschide una dintre cele mai impresionante expoziţii ale secolului. În ziua de azi, nicio operă de artă nu mai este in siguranţă. În prezent, Interpolul are o listă cu peste 25.000 de opere furate. Lista include sculpturi, piese de mobilier, ceasuri si antichităţi, precum şi tablouri. Acest muzeu imaginar ar cuprinde, probabil, 150 tablouri de Rembrandt şi 500 de Picasso. I-aţi putea întâlni aici pe Rafael şi Tizian, pe Da Vinci şi Durer, pe Rubens, pe Caravaggio, pe Manet şi Dali.
Volumul lui Simon Houpt nu-şi propune în nici un caz să demonteze aura glamouroasă din jurul hoţilor cu gusturi “rafinate”, ci să arate cât a fost de simplu, de-a lungul timpului, să furi piese de pe vremea faraonilor, Mona Lisa sau Picasso.
Cartea conţine şi o anexă care adună, cu ilustraţii, cele mai cunoscute tablouri dispărute.
Alexandra APOSTOL