„Puterea pe care o are Doris Lessing de a captiva şi a convinge se simte încă din primele paragrafe… Al cincilea copil este un roman care îţi dă fiori pe şira spinării, şi totuşi ţi-e imposibil să-l laşi din mâna până nu l-ai terminat”. (The Sunday Times)Apoi, însă, apare cel de al cincilea copil, care-şi manifestă furia împotriva lumii încă din pântecele mamei. Creşterea „făpturii nevăzute” a însemnat pentru ea un chin groaznic, parcă ar fi fost posedată de diavol: un luptător, un duşman, un monstru, o sălbăticiune îi sfârteca trupul în fiecare zi. După o lungă suferinţă, femeia a dat naştere nu unui copil drăgălaş, ci mai degrabă unei „ciudăţenii”. De ce? Nici măcar mama nu ştie, s-ar spune că suferă de malformaţii genetice, dar nu din cele vizibile, e un copil primitiv, cu porniri animalice, care nu seamănă deloc cu restul. Pe lângă pornirile animalice, Ben e agresiv şi complet antisocial, nu se poate adapta şi nimeni nu-l acceptă. Dar se pare că s-a născut cu un scop: să distrugă totul în jur. Ben, copilul problemă, va schimba pentru totdeauna viaţa familiei sale. El reuşeşte să distrugă paradisul artificial şi să inducă o tensiune aproape insuportabilă în atmosfera de familie. Critica a comparat acest roman cu Frankenstein al lui Mary Shelley. Un roman deranjant, care traduce un adevăr greu de acceptat: de multe ori ajungem să dispreţuim ceea ce nu reuşim să înţelegem până la capăt.
