Duminică, 06 octombrie 2013, la Casa de Cultură a Municipiului Motru, a avut loc lansarea volumului de proză ,,Eseuri târzii ’’ al domnului Ilie Tudosie, profesor de istorie la Colegiul Tehnic Motru. Evenimentul s-a dorit o inedită călătorie în lumea cuvintelor, prin recunoaşterea meritelor unui dascăl desăvârşit, dar şi un frumos omagiu adus ,,Zilei Educaţiei’’.
Oaspeţi de seamă au trăit alături de domnul profesor emoţii şi clipe numai bune de pus în cufărul cu amintiri. Elevi, profesori, prieteni dragi, oameni cu aplecare spre sufletul cuvintelor şi-au lăsat preocupările de duminică şi au dăruit o părticică preţioasă din timpul lor maestrului Ilie Tudosie. Până şi toamna s-a înghesuit printre invitaţi ca să-şi înnobileze puţin alura-i de doamnă cochetă şi romantică. Uimită şi tăcută a strecurat priviri admirative către oaspeţi: subprefectul Virgil Drăguşin şi inspectorul şcolar general adj. Marius Badea şi către organizatori: Colegiul Tehnic Motru – prin Chiţulescu Niculina – director, Manciu Ştefan – director adjunct, Doman Delia – consilier educativ, Primăria municipiului prin Florin Tudosie – consilier, Casa de Cultură Motru: prin Popescu Daniel – director, Paulis Dorian-Gabriel – referent şi Nicu Balan – referent. Elevi al Colegiului Tehnic Motru, alături de profesoarele Ungureanu Alexandra şi Doman Delia, au conturat în puţine şi alese cuvinte o cronică a cărţii şi a însemnătăţii subiectelor abordate pentru educaţia şi formarea tinerilor. Cum fiecare eveniment are o inimă care bate un pic mai tare decat a celor prezenţi, d-na Niculina Chiţulescu a fost cea care s-a străduit să drămuiască timpul pentru a-l dărui fiecărui invitat, ca semn al preţuirii unui om, a unui dascăl şi a unui suflet sensibil.
Despre d-nul profesor Ilie Tudosie este greu să vorbeşti în cuvinte puţine. Este un om de o rară simplitate şi nobleţe sufletească. În primul rând este om. Un model de om. Admirabilă implicarea sa neobosită şi dezinteresată în atâtea proiecte. Apoi, este dascăl şi modelează destine. Iar în noptile sale de nelinişte, scrie. Scrie dintr-o nevoie interioară de adevăr, libertate, estetic, împlinire şi poate pentru a-şi alunga singurătatea şi stările de îngrijorare la care îl supune soarta. Este un profesor care îşi prelungeşte existenţa şi în planul creaţiei, un om pentru care literatura şi slovele reprezintă spaţii ale regăsirii de sine. Modest în viaţa de zi cu zi, domnul profesor este atât de generos cu neuitarea: ,,Pentru cei mai mulţi dintre noi, care doar durăm în vânt deşerte idealuri, şi nu lăsăm în urmă nici avere şi nici glorie, numele, oricât de insignifiant, adunat pe-o carte, oferă un moment de satisfacţie personală şi poate genera iluzia unei anume logodiri cu veşnicia.“
A consemnat Ana Ionele
