Carte frumoasă, cinste cui te-a scris: ”Tudor Vladimirescu între Scila și Caribda”, primul volum, autor – prof. dr. Gheorghe Gorun (I)

1104

Recent, prin bunăvoința autorului, am intrat în posesia unei cărți de referință în istoriografia mișcării revoluționare de la 1821 condusă de pandurul gorjean Tudor Vladimirescu. Este vorba despre lucrarea ”Tudor Vladimirescu între Scila și Caribda”, vol. I, scrisă de reputatul istoric prof. dr. Gheorghe Gorun.
Lucrarea a văzut lumina tiparului în chiar anul în care a fost sărbătorit bicentenarul revoluției din anul 1821 conduse de Tudor Vladimirescu și este un excelent demers de analiză și interpretare științifică și rațională, bazate pe un volum imens de documente și evident a tot ceea ce s-a scris până astăzi despre acea perioadă de câteva luni care a marcat evoluția viitoare a istoriei noastre naționale.
Personal, fiind de loc din zona de unde a pornit Tudor Vladimirescu cu pandurii săi și unde a rostit Proclamația de pe Câmpia Soarelui de la Padeș, și ca participant la mai toate evenimentele organizate cu prilejul sărbătorii omagiale anuale de la Padeș desfășurate la început de iunie, având de asemenea și unele preocupări de studiu cu privire la istoria locurilor, credeam că știu destul de multe lucruri referitoarea la acea perioadă, dar citind cu mare atenție lucrarea distinsului prof. dr. Gheorghe Gorun, am constatat că sunt foarte multe aspecte și subtilități despre care nici nu bănuiam.
Aceasta m-a determinat, cu atât mai mult, să citesc, să recitesc și chiar să revăd unele documente vechi, ceea ce mi-au adus o cunoaștere suplimentară și actualizată asupra mișcării revoluționare de la 1821 condusă de Domnul Tudor, în toate etapele desfășurării ei. Totodată am realizat o înțelegere mai clară a modului în care, evoluția evenimentelor a fost influențată sau chiar decisă de condițiile politice locale și internaționale, de pozițiile puterilor imperiale otoman, rus și austriac dar și ale Eteriei, referitoare la mișcarea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu, dar mai ales de comportamentul ”patriotard” al boierilor care asigurau conducerea țării în acele momente.
Citind cartea prof. dr. Gheorghe Gorun, am constat că în mintea mea, se confruntau și se completau, cunoștințele și informațiile anterioare, despre mișcarea revoluționară din 1821, căpătate din ceea ce învățasem și citisem, de-al lungul anilor, din cărțile de istorie, cu analizele aprofundate bazate pe documente și concluziile raționale și pertinente ale autorului volumului la care ne referim.
Parcurgând această lucrare am sentimentul că sunt beneficiarul rezultatelor unui redutabil demers științific al autorului, a unei munci intense realizată cu migală, pricepere și competență, lucrare pe care o recomand din toată inima spre a fi citită și studiată cu mare atenție, deoarece acest demers al fiecărui cititor, poate fi un generator a numeroase concluzii și chiar învățăminte.
În primul rând, când am văzut titlul lucrării, mi-am pus întrebarea: ce l-a determinat pe autor să-l așeze pe marele pandur ”între Scila și Caribda”?. Dar am fost lămurit, chiar de către acesta, în primele pagini ale lucrării sale, în care autorul se explică. Astfel, pornind de la cele două personaje din mitologia greacă, Scila și Caribda, cu înfățișări și acțiuni pe care nu ți le-ai dori să le experimentezi, autorul subliniază că ”a fi între Scila și Caribda este o expresie” cu semnificația de ”a alege între două rele”, iar în ”paremiologia românească și-ar avea corespondent expresia a fi între ciocan și nicovală” sau altfel spus ”a fi pus, fără voie, în situația de a alege răul cel mai mic, răul care pricinuiește pierderi mai mici”.
Mai departe autorul detaliază: ”Așadar Tudor Vladimirescu a fost – încă de la început – între Scila și Caribda, adică între Imperiul Otoman și Eterie”, asociere determinată de faptul că Scila – era ”pericolul cunoscut, vizibil, care, la extrema situație, îi permitea lui Tudor Vladimirescu o luptă în care să își (re)cunoască dușmanul”, iar Caribda ”nu era un loc, nu era un ținut, ci era un pericol iminent, dar și imprevizibil”.
Iar analiza substanței și evoluției evenimentelor din prima parte a anului 1821, până în luna mai, ne pune în evidență situațiile delicate în care s-a aflat Tudor Vladimirescu pe parcursul mișcării revoluționare inițiate și conduse de către acesta. Cu adevărat, analiza detaliată și pertinentă a prof. dr. Gheorghe Gorun, ne relevă foarte clar situațiile delicate și de cumpănă în care s-a aflat marele pandur, punând în evidență totodată și excelentele abilități, cunoștințe și calități ale marelui pandur, care l-au ajutat să acționeze și să aleagă dintre două rele pe cel mai mic sau cel care să prejudicieze cel mai puțin. Cu toate acestea, situațiile și circumstanțele socio-politice interne și internaționale deosebit de complexe ale vremii, au culminat cu sacrificiul suprem, pentru interesul țării, asumat încă de la început de către Tudor Vladimirescu.
Parcurgerea volumului oferă cititorului și o modalitate mai specială și interesantă de abordare și de prezentare, de către autor, a evenimentelor din perioada ianuarie-mai 1821, pornind tocmai de la sfârșitul tragic al lui Tudor Vladimirescu.
Astfel, după partea introductivă, în primul capitol al lucrării, intitulat ”Asasinarea barbară a lui Tudor Vladimirescu”, autorul cercetează și analizează detaliat și cu o rațiune demnă de invidiat, evenimentele acelor zile, pentru a-și fundamenta și prezenta în modul cel mai argumentat posibil, opiniile sale, asupra desfășurării lor. Această rigurozitate, din partea autorului, s-a impus cu atât mai mult cu cât unele dintre evenimente au fost tratate sau consemnate în documentele vremii, într-un mod diferit sau partizan de către memorialiștii care au făcut referiri la acea perioadă, unii dintre ei fiind chiar implicați direct în acele evenimente sau contemporani cu ele. Iar ulterior aceste consemnări au fost preluate ca atare de către cei care s-au ocupat, în cercetările și scrierile lor, de acea perioadă. În acest capitol sunt abordate diverse aspecte, referitoare la: motivul pentru care eteriștii l-au ucis pe Tudor Vladimirescu; plănuirea, organizarea și desfășurarea complotului; arestarea lui Tudor Vladimirescu; ridicarea lui Tudor Vladimirescu din tabăra sa și umilirea acestuia; ultimele zile ale lui Tudor Vladimirescu și uciderea mișelească a acestuia.
Cel de-al doilea capitol ”Boierii față cu revoluțiunea …”, aduce în atenția cititorului și în special a cercetătorului o multitudine de aspecte importante legate de istoricul evenimentelor din acele vremuri, iar dintre temele importante abordate de autor amintim: situația boierimii în epocă, pașii de la înțelegerea lui Tudor Vladimirescu cu cei trei boieri (Grigore Brâncoveanu , Grigore Ghica și Barbu Văcărescu) pentru ridicarea norodului la arme, începutul mișcării și până la spaima generată de Proclamația de la Padeș și reacțiile politice oficiale ale ocârmuirii; măsurile luate pentru înfrângerea revoluției și misiunile ocârmuirii; rolul consulului rus de la București; parcursul oltean al revoluției; începuturile concilierii dintre Tudor Vladimirescu și boieri; intrarea Adunării Norodului în capitală; fuga din țară a marii majorități a boierilor; împăcarea și colaborarea dintre Tudor Vladimirescu cu boierii rămași în București; competiția jalbelor; duplicitatea boierilor; pozițiile mitropolitului Dionisie Lupu; rezultatele colaborării lui Tudor Vladimirescu cu boierii rămași în capitală și finalul relațiilor dintre aceștia, ș.a.
În capitolul următor, intitulat ”Tudor Vladimirescu și Imperiul Otoman”, pe baza unei vaste documentări, a interpretării unora dintre documentelor vremii și a celor ulterioare, cu rațiunea veritabilului istoric, autorul analizează și reușește să ofere răspunsuri la întrebarea ”De ce a plecat Tudor din București din moment ce negocierile cu otomanii erau avansate și favorabile?”.
Va urma
dr. Victor Troacă. Președinte, Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. D. Șerban”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here