Cancerul pulmonar este responsabil pentru aproape unul din cinci decese cauzate de cancer la nivel mondial, provocând peste 1,6 milioane de decese în fiecare an. Provoacă mai multe decese decât cancerul de sân, colon și cancerul de prostată la un loc, în întreaga lume.
Cancerul bronhopulmonar este o tumoare malignă, cu punct de plecare bronșic. Afectarea bronhopulmonară constituie una din cele mai frecvente localizări. Apare predominant la bărbați, în special după vârsta de 40 de ani. Majoritatea cazurilor de cancer de plămân sunt diagnosticate la pacienții cu vârsta de peste 65 de ani și mai puțin de 2% sunt mai tineri de 45 de ani. Etiologia nu este cunoscută, dar există unele cauze favorizante: fumatul, substanțele radioactive, gudronul, procesele inflamatorii cronice pulmonare.
Anatomie patologică: tumoarea este localizată mai frecvent în plămânul drept, în bronhiile mari și lobii superiori. Odată constituită, formațiunea tumorală proemină în bronhie, pe care o obstruează.
Simptomatologie: simptomele cancerului bronhopulmonar, atât de debut, cât și cele târzii, sunt în raport cu reacțiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilatație, obstrucție, infecție) și la nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie). Unele infecții pulmonare (pneumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic și masca neoplasmul (cancerul). De aceea, orice infecție pulmonară persistentă, recidivantă sau rebelă la tratament, la un bolnav – de obicei bărbat – peste 40 de ani, trebuie să sugereze și existența unui cancer pulmonar.
Debutul este de obicei insidios, manifestându-se prin tuse precoce, continuă, rebelă la tratament, expectorație mucoasă sau muco-purulentă, uneori cu striuri de sânge, alteori hemoptizii abundente, dispnee, dureri toracice la început surde, mai târziu intense și continue. Debutul poate fi și acut, de tip pneumonic sau cu aspect de abces pulmonar. Se cunoaște și un debut tardiv, în perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom paraneoplazic: tulburări de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice), neurologic (polinevrite), endocrin (acromegalie).
În perioada de stare se intensifică simptomele funcționale de debut (tusea, expectorația, durerea toracică) și apar semne generale (paloare, oboseală, pierdere în greutate, inapetență, febră). Multă vreme starea generală se menține bună.
Semnele radiologice constau de obicei în opacitate hilară, imagine de atelectazie lobară sau zonală și opacitate rotundă în plin parenchim.
Bronhoscopia este examenul fundamental, care evidențiază modificările mucoasei bronșice și leziunea endobronșică (tumoarea sau stenoza) și care permite aspirarea unor fragmente tumorale sau a secreției bronșice, în vederea examenului histologic.
Semnele de laborator: unul din cele mai importante examene este cercetarea celulelor neoplazice în spută, prin recoltarea sputei trei zile consecutiv; acest examen permite diagnosticul în 80-90% din cazuri, cu 1-5 ani înainte ca neoplasmul să devină evidențiabil cu ajutorul metodelor clasice. De asemenea, examenul citologic al secreției bronșice poate pune în evidență existența tumorii. V. S. H. (Viteza de Sedimentare a Hematiilor) este aproape întotdeauna accelerată, indiferent de gradul febrei.
Evoluție: diagnosticul se precizează de obicei tardiv, când cancerul este inoperant. Gravitatea rezultă și din faptul că faza silențioasă durează 5-6 ani, iar cea de latență clinică 2-3 ani. Când diagnosticul s-a stabilit, evoluția este în general rapidă, bolnavii sucombând în maximum 2 ani de la precizarea acestuia.
Forme clinice
Se cunosc următoarele forme mai importante:
– Forma apicală (sindromul Pancoast – Tobias), cu bombarea fosei supraclaviculare, dureri insuportabile și semne neurologice;
– Forma hilară (centrală), periferică, pseudopneumonică, mediastinală, pleuritică, metastazantă, supurată;
– Cancerul pulmonar secundar este un cancer metastatic, cu punct de plecare din prostată, sân, uter, tiroidă, rinichi, stomac, colon, rect. Spre deosebire de cancerul primitiv, realizează o imagine radiologică nodulară, de obicei multiplă, uneori miliară. Simptomatologia pulmonară este multă vreme mută, metastazele fiind localizate la periferia plămânilor, dominând semnele localizării primitive (prostată, sân, uter etc.). Deznodământul fatal survine mai repede decât în cancerul primitiv.
Există patru metode de depistare în stadii precoce: clinică (cu atenție la pneumoniile ce se repetă în același lob, la stările febrile neexplicate și V. S. H. crescută), radiologică, endoscopică și citodiagnostică, vizând sputa.
Prognosticul este fatal.
Tratamentul chirurgical este singurul eficace (pneumectomii, lobectomii).
Majoritatea bolnavilor ajung însă prea târziu la intervenția chirurgicală.
Tratamentul medical este indicat în formele inoperabile din cauza metastazelor, vârstei înaintate, a complicațiilor etc. Se folosesc: radioterapia, cobaltoterapia, citostatice, sub controlul hemoleucogramei; antibiotice pentru combaterea infecțiilor și tratament simptomatic după caz: calmante ale tusei, hemostatice, analgezice, vitamine, oxigen etc.
Material informativ realizat de dr. Cornoiu Cristina, medic specialist medicină de familie – Cabinet Planificare familială – Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu
