Biserica de la Parohia Strâmba-Jiu şi-a sărbătorit Hramul «Sf. Cuv. Parascheva»! – ,,Ziua hramului unei biserici este motiv de creștere sufletească, de bucurie și de sărbătoare pentru creștini”!

488

Pe o vreme însorită, dar, în condiţii de restricţiile impuse de pandemie, cei aproape o sută de credincioşi din Parohia Strâmba-Jiu, care au fost prezenţi la slujba Sfintei Liturghii şi au sărbătorit Hramul «Sf. Cuv. Parascheva», oameni de toate vârstele, printre care s-au numărat credincioşii din consiliul parohial din rândul căruia fac parte familiile Petrică şi Octaviana Popescu, Alexandru şi Ana Urezeanu, Nicolae şi Ioana Buşe, Bianca şi Georgeta Ştirban, prin urmare, o serie de credincioşi care au săvârşit praznicul de pomenire a celor plecaţi la ceruri!

,,Hramul împlinește același rol în viața bisericii, ca și îngerul păzitor în viața credincioșilor”!

fbt

În cuvântul de învăţătură duhovnicească, rostit de către Preotul Paroh, Preacucernicul Părinte Antonie Făinişi, la început a fost prezentată viaţa plină de evlavie a Sf. Cuv. Parascheva, după care Preacucernicia sa a spus: ,,Prăznuim, astăzi, pe Sf. Cuv. Parascheva, prilej de bucurie duhovnicească pentru parohia noastră, pentru că biserica în care ne aflăm stă sub ocrotirea acestei sfinte cuvioase şi are ca hram principal pe Sf. Cv. Parascheva. Acum și aici, azi, cinstim prin rugăciune pentru a 20-oară hramul Bisericii celei noi, iar mai puțin de o lună, pe 12 noiembrie, se împlinesc două decenii de când a fost sfințită biserica noastră de către IPS Părinte Mitropolit Teofan, acum Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei! Mulțumim Bunului Dumnezeu, că «într-o mare de deșert, ne dă aceste oaze atât de binecuvântate, şi atât de mult îi sunt necesare unui călător în deșert aceste oaze, aceste izvoare din care poate să își liniștească setea sufletului», mai ales că Părintele profesor Ioan Ioanicescu, de la Craiova, ne spunea cu câțiva ani în urmă, când era pelerin și slujitor la hramul bisericii noastre, că acest cuvânt «Hram», vine din limba slavonă, și înseamnă casă, o casă excepțională în care locuiește Dumnezeu cu aleșii Săi! Hramul împlinește același rol în viața bisericii, ca și îngerul păzitor în viața credincioșilor! Hramul priveghează continuu la viața spirituală a credincioșilor care vin la sfântul locaș, cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste. Aceste lucruri despre hramul unei biserici se cunosc foarte bine de toată lumea, deoarece ziua hramului unei biserici este motiv de creștere sufletească, de bucurie și de sărbătoare pentru creștini! În special în zona rurală, la țară, s-au mai păstrat obiceiuri foarte frumoase cu privire la sărbătoarea hramului bisericii locale, când oamenii fac curat în curte și în case, vopsesc prispe și pereți, aranjează, trebăluiesc cu mare râvnă, fac mâncăruri bune și deosebite.
Motivul acestor preocupări deosebite pentru curățenie și mâncare este faptul că zilele hramului sunt folosite de către oameni pentru vizite sociale, chiar dacă ni se spune să trăim în izolare! Fiecare gospodar își invită la masă rudele (copii însurați, frații, părinții, surorile, verii, cumnații, etc), vecinii, dar posibil pe oricare om nevoiaș care trece atunci pe strada/ulița satului. Hramul este un important eveniment social al satului.
Oamenii revin în satul natal, din toată țara și chiar și din alte țări, unde sunt plecați temporar sau definitiv. Sunt zeci și sute de oameni care poate nu se mai revăd într–un an de zile decât cu ocazia hramului bisericii. Se văd acum și își vorbesc părinți cu copii, frații între ei, verii, vecinii și prietenii! Cu toții ajung la aceeași masă, vorbesc, se sfătuiesc, se ajută, își fac invitații pentru botezuri sau nunți, fac schimb de informații, află unul despre altul, află toate noutățile satului şi faptele care s-au petrecut! Deci, sărbătoarea hramului este pentru oameni, nu numai un motiv de bucurie alimentară, ci, foarte important, un puternic obicei tradițional ortodox, care ține oamenii în legătură și într–o comunitate etnică și culturală, indiferent unde s-ar afla ei. Însă, cu tristețe vedem și simțim fiecare dintre noi că aceste lucruri încep încet, încet să se piardă, dacă nu cumva sau şi pierdut!
Să facem, aşadar, ca obiceiurile şi tradiţiile noastre creştine să le reînviem în biserica noastră şi în satul nostru”, a încheiat Părintele Paroh!
Radu FĂINIŞI, Master în Teologie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here