Biografii evenimențiale și educație – Lansarea creației literare “Mirajul Americii”, a d-lui Florian Văideianu

Insist şi nu m-am îndoit niciodată că drumul și rolul scriitorului mai este încă acela de vizionar, de om care vede cărămida ce lipsește de la temelia societății şi, cu forțele penei lui, încearcă să atragă atenția asupra acestei cărămizi, probleme, sau își oferă brațul şi mintea la reconstrucție, dacă poate și Dumnezeu ne îndeamnă la îndelunga răbdare, așteptând ca acelei idei să-i vină rândul și iată, chiar îi vine… rândul. Nu mi-am pus niciodată problema că fundamentul ăsta al edificiului național (poate globalizarea a schimbat ceva?) a rămas fără temelie. De aceea cred şi că marile sau micile cărămizi de la fundamentul ei pot avea probleme: cărămizi mici, probleme mici, cărămizi mari, probleme pe măsură. Familia şi națiunea ce cărămizi vă par? Totodată, este o teamă în România de a rosti cuvântul scriitor. Poate pentru că i-a fost redus atributul de vizionar? S-a crezut că nu mai poate fi vizionar în hăţişul postdecembrist? Poate? Dar a privi, cum pricepem, nu este o experiență neutră, ci un act de complicitate şi iată că, domnul Florian Văideianu nu vrea să privească complice, vrea să fie vizionar!Înzestrat de zei precum Ghilgameş, cu daruri ca frumusețea primită de la Samaş, statura mândră primită de la Enhil, zeul pământului şi al văzduhului, Florian Văideianu nu se mulțumeşte cu a le arăta lumii pe acestea. Vrea ostentativ să iasă în față cu curajul dăruit de asprul zeu al furtunii. Acesta i-a înlesnit să pună în discuție problema exilului românesc și, așa cum îi stă bine vizionarului, să propună și o soluție optimistă, asta până la previzibil apropiata acutizare a problemei.Vă invit să urmărim puțin firul epic, adus în fața noastră de domnul dr. Ion Mocioi într-un număr anterior al ziarului: grupul românesc a pornit spre America, sfidând necunoscutul și aventura; a traversat Europa, pornind din Mărginime, cu căruțele, până la Viena; a continuat deplasarea, cu trenul, până la Hamburg; din marele oraș a luat vaporul pentru a traversa oceanul până în Statele Unite. Cu multă răbdare, specifică țăranului român, călătoria s-a împlinit, după visul unit al grupului. Astfel a început o nouă viață, de făurire a unei comunități românești în Lumea Nouă, pentru generațiile în desfășurare, eroice în felul lor. Acest roman de acțiune se desfășoară în șapte capitole cu denumiri sugestive: ,,În căutarea unui nou orizont”, ,,Căutând pomul lăudat”, ,,Ne cheamă pământul”, ,,Regăsirea țării părintești”, ,,Pași spre înălțare”, ,,Ce lăsăm după noi”, ,,Copiii sunt totul”. Acțiunea cărții este pusă pe seama unor personaje puternice, mereu în devenire, într-o succesiune firească de episoade care susțin ideile alese ale acestora. Solidaritatea, prietenia nețărmurită, dragostea de țară și de familie, păstrarea credinței strămoșești, perseverența în realizarea idealului, încrederea în semeni și în viitor, educația continuă a copiilor, fericirea ca țel al vieții, progresul, conviețuirea în pace și întrajutorare, împlinirea eului sunt înțelepciunea personajelor – eroi ai acestei creații literare optimiste. Patriotismul înalță sufletele acestor eroi în luptă cu vechiul în societate, pentru o viață nouă, prosperă, și fericire reală’’.Florian Văideianu se oferă fiindcă, și asta se vede, îi place să pună umărul să nu se dărâme familia și nația pentru că nu forţe externe dărâmă, ci edificiul se dărâmă din interior. Și muncește, muncește precum Sisif, și alăturarea următoare aparține unui clasic în viață al transmodernismului…cine să fie? muncește precum Alexandru Mitru sau Mihail Drumeș. Muncește, obosește făcând cercetare istorică precum aceștia și vom explica. Anul 1961, prin Editura Militară îi aduce lui Mihail Drumeș publicarea romanului ,,Se revarsă apele’’, „Cronică împletită dintr-o seamă de povestiri despre oameni și fapte întâmplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme”, cum însuși i-a spus în subtitlu. În 1980 Editura Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul ,,10 cărți celebre repovestite’’.Câtă muncă! Despre cercetarea premergătoare scrierii cărților lui Alexandru Mitru nu cred că mai este nevoie să insistăm. Povești muncite, cu tâlc mult, adânc, cu nume precum ,,Legendele Olimpului’’ sau ,,Din marile legende ale lumii’’ ne sunt cunoscute tuturor. Și au radiat lumină în continuare, Virgil Matei a scris, inspirat de Alexandru Mitru, ,,Dicţionar de maxime, reflecţii, expresii latine comentate’’. Florian Văideianu vede problemele societăţii şi foloseşte, pentru a le releva, tehnica dialogului. Prin întrebări modeste, pertinente şi un mod facil de a încropi dialoguri, imagini vizuale şi auditive, dă un farmec calofil scriiturii. Autorul nu este personaj, ci personajele se intervievează reciproc, autorul obţinând, după cercetări minuţioase, creionarea unor episoade din viaţa judeţului Gorj prin prezentarea cu imagini vizuale simple şi la obiect a unor evenimente petrecute aievea. Biografii evenimenţiale şi astfel cunoscute de toată lumea alternează cu vieţile nu tocmai simple ale personajelor principale. Biografii evenimenţiale. Două sunt planurile scriiturii autorului, cel real și cel imaginar, două vor fi planurile discursului critic, unul concret, real, din viața petrecută aievea şi cel de-al doilea, imaginar. Primul, concret, generat de inaugurarea Căii Eroilor, prin magistrala contribuţie a Aretiei Tătărăscu şi a Ligii Femeilor Gorjene, ne duce în timp, în trecut, trecem cu personajele prin Poiana copilăriei mele, unde mergeam cu mama, profesoara Munteanu Paraschiva și cu doamna doctor Mioara Ionică, în conacul unde am dormit cu tabloul lui Gheorghe în pat, căci căzuse lângă mine…în momentul inaugurării ansamblului sculptural al geniului Brâncuși. Vizual suntem acolo și vedem diploma de cetăţean de onoare al Târgu-Jiului a doamnei Aretia Tătărăscu și îi vedem eleganţa din ziua aceea și strălucirea mulţumirii din ochii ei, așa ca după o mare realizare a vieţii ei și care străpunge moartea și nefiinţa… Cel de-al doilea plan al discursului critic, cel imaginar, este ţesut în jurul nașterii pe vaporul ajuns în apele teritoriale ale S.U.A. a fiului lui Todor și al Dochiei, numit nu Înălţare, ci John, de acum cetățean american de origine română. Cartea mi-a reamintit, și de-acum nu mai este unică în literatura română, întâmplarea imaginată sau legendară redată în “Fraţii Jderi” de către Mihail Sadoveanu: domnitorul Ștefan cel Mare se hotărăște să-l boteze pe copilul născut de emoţie de către o femeie în prezenţa sa, și asta chiar în ziua de Înălţare, numindu-l „Înălţare”. Fraţii Jderi, roman istoric și epopee a domniei lui Ștefan cel Mare, în cursul său tangent continuu la o redare obiectivă a realităţii ar fi fost mult mai sărac fără acest eveniment al nașterii pruncului Înălțare. Puritate sufletească. Deși cei mai mulţi dintre cei ce au puterea peniței, nu înţeleg și nu acceptă probleme pe care le voi enumera în continuare, scriu de acestea ca și când le-ar accepta, autorul de faţă ne dezvăluie o puritate sufletească rară în zilele noastre. Schimbarea rolurilor sociale, celibatul, alternativele la familia tradiţională, creșterea vârstei medie de căsătorie, vârsta apariţiei primului copil, prioriotizarea carierei, rata de 1/10 parteneri necăsătoriţi în raport cu cei divorţaţi sunt probleme tabu pentru autor, astfel că, la întrebarea de mare actualitate: ,,sacra famiglia’’ încotro? autorul răspunde cu același model al familiei tradiţionale în care a crescut. Rămâne un scriitor transmodernist, pentru că epoca postmodernă aduce o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte căsătoria şi familia, ba chiar se poate vorbi de o criză a familiei contemporane, la care, vădit, autorul nu aderă.Să reluăm firul epic al romanului: ,,Eroii acestui roman își împlinesc speranța și personalitatea. Sunt urmăriți cu mare atenție de autor și deopotrivă de cititor. Bătrânii pun la baza vieții înțelepciunea, experiența și perseverența, iar viitorul copiilor este marea lor împlinire. Samuil Jianu, Pătru Trăilă și Crin Damian rămân în amintirea cititorilor prin realizările lor dedicate comunității românești. Sunt eroi puternici ai romanului. Au plecat din țară atrași de mirajul Lumii Noi de peste ocean, dar nu au uitat patria. Todor și Dochia au un fiu, John, care s-a născut pe vaporul ajuns în apele teritoriale ale S.U.A., devenind cetățean american de origine română’’. Din paginile cărții mi-am mai reamintit ceva: se mai scrie cu inima…o inimă tânără la propriu, pentru că tanărul este iubire curată. Asta pentru că iubirea trebuie să salveze omenirea: Florian Văideianu este ,,încă un mărturisitor al iubirii’’ cum l-ar numi doamna scriitorilor și traducătorilor, Paula Romanescu . Știm tot de la Mihail Drumes că ,,aleșii dragostei absolute sunt excepții tot atât de rare ca și geniile”. I-a găsit domnul Florian Văideianu, adăugând cuplurilor. Altfel cum s-ar mai ști astăzi de Romeo și Julieta, Dante și Beatrice, Tristan și Isolda, Hamlet și Desdemona, dar nici Povestea porcului. Alte personaje pe care le veți descoperi lecturând opera domnului Florian Văideianu căreia i-a dat titlul “Mirajul Americii”.
Dr. Victoria Stolojanu