Biografii Contemporane – Puiu Florin Hutium şi universul său transdimensional (I)

301

La Constanţa, pe 16 mai 2013, la Galeria „Ion Nicodim” columnistul Puiu Florin Hutium a făcut furori cu programul său poietic, cu narativismul său abscons, cu metodicianismul său furat de valori spaţial-geometrice încă neepuizate semiotico-retoric.

Vorbind, la Pavilionul Expoziţional Mamaia, criticul de artă Alice Dinculescu a subliniat posibilităţile pe care arta vizuală practicată de Puiu Florin Hutium le concretizează cu siguranţa de sine a stilului conturat distinct, într-un context pretenţios, alimentat cultural, şi într-un fel de manierism descendent dintr-un baroc respirând epoci verosimile şi iconoclaste.
Lucrările comilitonului meu de la Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, Puiu Florin Hutium, fiindu-mi – recunosc – şi student, unul de excepţie, sunt aşezate de aceeaşi Alice Dinculescu, o superbă doamnă cu ochii de culoarea vântului turbat, albastroverzi, sub semnul unei contemporaneităţi pe fundalul căruia – citez – „creatori profesionişti de mare valoare… semnează opere cu semnificaţie complexă.”[11]
La Galeria de Artă „Vollard” a Casei de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova, pe 19 aprilie 2013, Puiu Florin Hutium anticipase, convingându-şi publicul, scontatul succes de la Constanţa, eveniment girat de cercetătorul şi artistul, tot gorjean, Theodor Dădălău, colegul meu de tabără de şapte ani încoace (etnografico-etnologico-folclorică şi antropologico-sociologică). Ce s-a întâmplat la Craiova? Setul de lucrări a fost grupat sub titlu autoreferenţial: „Semne autobiografice”. Ipostazele eului se diseminează pe pânza abordată ostensiotic/ostensiologic dar nu fără a fi sistemic reconvertite, rechemate sub steagul unei noi unităţi care să vizeze nonarbitrariul şi care să genereze o viziune credibilă, reorganizată pe principiul Kandynskian atât de celebrat şi în prezent, recurentizat, recosmetizat în varii ipostaze postpercutante. De altfel doamna Magda Buce, curatorul expoziţiei de la Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Marin Sorescu”, a vorbit despre pictura lui Florin Hutium făcând legături între plastica acestuia şi expresionism. Lumea fantastică creată de Florin Hutium se apropie şi de suprarealismul lui Dali, abstracţiunile lirice fiind aproape de Kandinsky.
Din partea UAP Târgu-Jiu au participat Paul Popescu cu soţia şi Valer Neag. Doru Dădălău a venit cu colegii săi fotografi.
Prof.univ.dr. Emilian Popescu, sculptor, a remarcat că expoziţia formează o compoziţie şi susţine/creează o armonie umplând sala cu o stare de bine.
Era să uit: „Semnele autobiografice” mai încântaseră pe vizitatorii Muzeului de Istorie din Curtea de Argeş, după ce, în prealabil, se bucurase de aprecierile unor personalităţi târgujene, la Centrul Judeţean pentru Conservare şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, prilej cu care cel care alcătuieşte articolul de faţă a vorbit cu precădere la subiect şi mai ales la obiect.
La Curtea de Argeş, fuseseră de faţă academicianul Dumitru M. Ion şi artiştii Aurel Gârjoabă şi Traian Duţă, acad. Gheorghe Păun, Ducu Gheorghiescu, Jean Duţă, Constantin Voiculescu, Mihai Tiţă ş.a. Cu ochiul critic al unei experienţe de mai bine de o jumătate de veac, pictorul argeşean Aurel Gârjoabă a apreciat lucrările lui Puiu Hutium drept cutez – „un experiment plastic reuşit de întoarcere la originile vieţii”, încadrându-l, – ca şi craioveanca Magda Buce – în stilul expresionist, eliberat de convenţii estetice rigide în favoarea unei libertăţi de exprimare absolut dezinhibate a crezurilor artistului[2]. Onorat de prezenţele de prestigiu şi de un public argeşean, pasionat de artă şi de dezlegarea mecanismului funcţionării acestui limbaj, pictorul gorjean şi-a justificat rolul modelului mut, explicând că «a ales să-l pună în valoare într-un spaţiu bidimensional tocmai pentru a contrasta cu tridimensionalitatea realităţii». Florin (Puiu) Hutium a mai plusat hermeneutico-simbolic precizând că „foloseşte semne ancestrale exact pentru a-i acorda privitorului posibilitatea/şansa unei trimiteri rapide cu gândul la geneză”. Oricum, realizate în mai toate gamele de culori, pânzele lui P.F. Hutium invită către meditaţie şi căutare spirituală într-un trecut foarte bătrân, dar naiv, al omenirii, în speranţa unei evoluţii care poate împlini menirea fiecărui căutător de frumos.
„Florin Hutium se simte în pictură ca peştele în apă” – a sunat sentinţa gârjobiană (cu Aurel Gârjoabă am fost vecin de cameră într-una din ediţiile Taberei de Cercetare „Constantin Brăiloiu”, la Tismana n.m., I.P.B.), făcând aluzie la simbolul peştelui, omniprezent în tablourile expuse, ca şi în arta universală din cele mai vechi timpuri.
Traian Duţă a subliniat sacralitatea acestui simbol al peştelui şi modul (modalităţile) în care transmite mesajul personal artistul. În concepţia lui Puiu Florin Hutium – şi acum îi reproduc scrisele – „arhetipurile se prezintă ca nişte promisiuni ale trecutului, prezentul colorându-le după moda timpului văzut.” Văzut şi reconstituit, resuscitat ontologico-imaginant (şi imaginaristic adaug – n.m. I.P.B.), acest „proustianism” al legendei, fabulosului, se lasă guvernat de „noţiunea prudentă şi atotcuprinzătoare a artelor vizuale care admit o coexistenţă a limbajelor.” Căci – într-adevăr „fără minimă cultură plastică, arta contemporană nu poate fi limbaj hermtic şi/sau limbaj transparent” (transaparent i-aş zice eu, în cel mai urgenţial accept transmodernist – n.m. I.P.B.)[3]
Cum evenimentul de la Curtea de Argeş a contat enorm în biografia lui Puiu Hutium să aducem şi cuvenitele „retuşuri”, consultând şi alte opinii.
(va urma)
Bibliografie
1. Vezi Cuget liber din Constanţa, anul XXIV, nr. 6959, joi, 16 mai 2013, articolul „Perspectiva Gorjfest la Constanţa”.
2. Vezi Pandurul, anul VI, nr. 1066, februarie 2013, luni, 18, pag. 16, articolul „Doi artişti gorjeni expun la Curtea de Argeş”.
3. Vezi Catalogul expoziţiei de artă de la Galeriile Municipiului Târgu-Jiu / Asociaţia U.A.P. Gorj, intitulată „Arhetip yhtiomorf. Un experiment plastic propus de Florin Hutium”, joi, 1 noiembrie 2012. Pe simeză au stat 14 lucrări după cum urmează: Roşu, deep purple; Galben, populaţie; Albastru, arhipelag; Alb, energie pură; Negru, constelaţie; Arhipeşte; Sonata telurică; Dogmatice ovule; Timpuri grele; Lamantin Solubil; Arhetip de apă dulce; Proteină în saramură; Violenta Violetă; Atracţia Lunii; titlurile sunt nişte metafore transplastice şi denotă că pictorul posedă ştiinţa de carte necesară.
Ion Popescu Bradiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here