Bicentenarul Avram Iancu (IV)

551

,,Unicul dor al vieții mele e să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am lucrat până acuma…” (Testamentul lui Avram Iancu, 20 dec. 1850)

SEMICENTENARUL CULTULUI ADUNĂRII NAȚIONALE DE LA BLAJ
,,…s-a arătat lumii că suntem, că voim să fim, și că vrednici de a fi suntem”
Socotită în epocă, ziua în care românul ,,a avut parte de-al libertății dulce rai”, cultul lui 15 mai 1848 va atinge apoteoza cu prilejul aniversării a 50 de ani de la acea lumină vie care l-a făcut să viseze la împlinirea destinului national. Cultul național al Adunării de la Blaj s-a bazat pe afirmarea naționalității, considerată în epocă de români ,,libertatea noastră cea din urmă și limanul mântuirii noastre viitoare” (Foaia Poporului, An VI, Nr.19/3-3 mai 1898). Stăruitoare în menirea ei, ca românii să nu ne se abată de la calea dezvoltării lor istorice, Gazeta de Transilvania făcând bilanțul celor 50 de ani trecuți de la Marea Adunare de la Blaj concluziona: ,,Pentru prima oară după veacuri de întuneric și restriște s-a înseninat atunci orizontul politic al poporului român, înălțându-se stindardul naționalității române pe pământul transilvan.În jurul lui aveau să se regrupeze toți naționaliștii români și el avea să dea direcțiunea, în lupta pentru drept și libertate tuturor celor care, după usul constituțional se cuprindeau în numirea de partida națională română” (Gazeta de Transilvania, Anul LXI, Nr.93/29 aprilie 1898). Precum făcuseră cu 50 de ani în urmă fruntașii românilor, noile elite, prinse în torentul energiei populare, care nu și-a diminuat nimic din vigoarea dovedită în aprigile lupte din anii 1848-1849, revigorează necontenit noile culte ale românilor ardeleni: CULTUL ADUNĂRII DE LA BLAJ și CULTUL LUI AVRAM IANCU. În această luptă, pe lângă arsenalul conferit de puterea dreptului, au fost utilizate oportunitățile oferite de numeroasele societăți, asociații culturale și social-economice, ziare, reviste etc, din țară și din străinătate, în popularizarea și internaționalizarea cauzei românilor un rol esential avându-l studențimea aflată la studii în școlile apusene, dar și în cele din România. Solidarizându-se cu frații de peste munți, românii din regatul României și din Bucovina vor începe și ei să venereze, an de an, ziua ținerii Adunării de la Blaj, de pildă în Oltenia cultul acestei zile celebrându-se începând cu anul 1884 (Foaia Poporului, Anul VI, nr.24 din 7 iunie 1884).
La inițiativa unor studenți de la Universitatea din București, în anul 1890 luase ființă Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor (Liga Culturală), aceasta contribuind din plin la afirmarea solidarității naționale, putând fi socotită ,,un veritabil stat-major al mișcării naționale” din tot spațiul locuit de români. Implicarea Ligii Culturale în serbarea cultului national al Adunării de la Blaj în anul 1898 a fost esențială, în toate orașele și-n capitalele de județ din România, dar și-n multe comune, având loc mari serbări naționale.
Desfășurându-se la doar câțiva ani distanță de mișcarea memorandistă, aniversarea celor cinci decenii de la Adunarea de la Blaj a beneficiat și de noul context de susținere internațională a luptei românilor, dar și de experiența dobândită cu acest prilej de noua generație de ,,atleți” ai luptei naționale, aceștia dovedindu-se oameni moderni în gândire și acțiune, care au condus lupta națională spre actul ..Marii Uniri”.
Făcându-se purtătoarele voinței elitelor românești și, prin ele, ale întregului popor român, toate ziarele transilvane vor publica apelul ,,noilor atleți ai luptei naționale” (dr. Ion Rațiu, George Pop de Băsești, Iuliu Coriolan, Dionisiu Vaida, dr. Teodor Mihali, avocat în Dej, dr. D. Ciuta, avocat în Bistrița, Rubin Patița, avocat în Alba Iulia, etc) privind sărbătorirea semicentenarului Adunării Naționale de la Blaj: ,,Frați români! Numai câteva zile ne mai despart de ziua cea mare când se va împlini o jumătate de secol de la cea dintâi și cea mai mare adunare națională, pe care părinții și străbunii noștri, deșteptați de glasul timpului au ținut-o… Astăzi când orizontul nostru s-a întunecat(referire la dualism și la consecințele lui pentru români – n.ns.) așa de înspăimântător, ziua de 3/15 Mai 1848 ne apare într-o lumină sfântă, pe care trebuie să o luăm cu atât mai vârtos de călăuză a pașilor noștri, că ea este lumina aprinsă de neamul nostru în cele mai critice timpuri.La razele ei s-a rătat lumii că suntem, că voim să fim și că vrednici de a fi suntem… Să dovedim, frați români, că una suntem în credințe, sentimente și aspirațiuni cu vrednicii noștri părinți…că hotărâți suntem a nu ne da naționalitatea noastră odată cu capul!” (Tribuna, Sibiu, Anul XIV, 28 aprilie 1898, Foaia Poporului, Anul VI, nr.19/3 mai 1898)). Unele ziare (Tribuna, Foaia Poporului) au publicat alături de apel și textul conocării adunării de la Blaj, însoțit de câteva sute de semnături din toată Transilvania.
În apelurile ziarelor românești către poporul român din Ardeal se insistă asupra evlaviei și mândriei fiecărui român față de acei mucenici ai neamului și de faptele lor: ,, Evlavia pentru, cei scumpi ai noștri, mândria pentru faptele lor măreţe, care ne strălucesc şi ne vor străluci ca luceferi în calea vieţii, și datoria de a ne cinsti pe noi înşine, cinstindu-ne bărbații cei vrednici și faptele lor” (Foaia Poporului, Anul VI, nr.18/26 aprilie 1898). Deși, în aceste îndemnuri, se lăsa celebrarea CULTULUI ADUNĂRII DE LA BLAJ după ,,după împrejurări și cum va dicta fiecăruia simţul iubirei de neam”, în unele dintre publicații, ,,pentru o bună orientare” se sugera un program, din care nu trebuia să lipsească rugăciunea în biserică ,,pentru sufletele celor căzuţi în luptele pentru neam la anii 1848-1849”, predica preotului privind datoria fiecărui roman ,,de a-şi aduce aminte-de bărbaţii mari ai neamului, de a-şi iubi neamul, limba şi legea românească”, parastasul pentru cei căzuți și pentru fruntașii neamului de-atunci. După liturghie, fruntașii așezărilor ,,să cheme poporul 1a şcoală ori în alt loc bun, şi să-i expună istoricul şi însemnătatea adunări de la Blaj, ţinută în 3/15 Maiu 1848, arătând cererile Românilor formulate atunci şi jurământul depus pe Câmpul Libertății”, iar ,,unde sunt locuri însemnate prin luptele de la 1848 , ori vreun. mormânt al vreunui luptător de atunci, să se facă procesiune la faţa locului și să se împodobească cu flori mormintele”.
Apropierea marii sărbători a neamului românesc din Ardeal a născut aceeași emoție și-n regatul României, unde, încă de la mijlocul lunii aprilie, în orașe și sate, Liga culturală sau alte asociații au lansat apeluri înflăcărate privind importanța care trebuie dată manifestărilor, insistându-se pe caracterul sacru și national al acestora. Ziarele din România vor publica ,,înștiințarea”comitetului central al Ligii privind manifestările din București solicitând un calendar al acestora în toate filialele din țară. În acest sens, în județul Dolj, Liga Culturală din Craiova a hotărât să dea manifestărilor de la 3 mai 1848 ,,un caracter absolut poporal şi cât se poate mai întins”, această sărbătoare fiind ,,a întergului neam românesc”, ceea ce s-a și întâmplat (Epoca, Anul 13, Serie nouă, 11 aprilie 1898). După cum apreciau ziarele timpului, Liga culturală reușise să implice, în activitățile dedicate zilei de 3 mai, societăți și asociații având domenii felurite de activitate, scopul declarat fiind ,,dezvoltarea simțului de solidaritate națională și de interes pentru frații asupriți de dicolo” (Tribuna poporului, Anul II, nr.85/6 mai 1898). Tot la inițiativa Ligii, studenții bucureșteni urmau să meargă în provincie, pentru ,,a ține vorbiri festive naționale”, asemenea mari manifestări urmând să aibă loc la Bîrlad, Brăila, Galați, Focșani, Iași, Pitești, Ploiești, Craiova. În acest scop comitetul studențesc national a editat și un manifest în care se făcea istoricul zilei de 3 mai 1848.
Confruntate cu ecourile mișcării memorandiste, autoritățile austro-ungare au interzis ținerea unei mari adunări comemorative la Blaj. Presa regimului a alocat pagini importante denigrării personalităților și a acțiunilor românești de la 1848, încercând falsificarea adevărului istoric. În plan confesional, s-a încercat divizarea românilor, acțiune nereușită, pentru că frățietatea dovedită la 1848 și jurământul sacru depus atunci erau de nezdruncinat. Totuși, slujitorior cultului li s-au transmis circulare prin care li s-a interzis, în timpul liturghiei, glorificarea martirilor de la 1848: ,,Stăpânirea maghiară… a oprit peste tot locul orice conveniri româneşti, până şi petrecerile de joc, ce erau să se aranjeze în acea zi şi a silit pe vlădicii și episcopii noştri să dee circulare preoţilor,ca nu cumva să pomenească la daruri pe martirii noştri din luptele anilor 1848—9” (Foaia Poporului, Anul VI, nr.20/10 mai 1898).
În mai toate așezările mari din Transilvania (Cluj, Turda, Bistrița, Brașov, Arad, etc) slujbele în zua de 3 mai 1848 s-au desfășurat în prezența poliției maghiare și a spionilor, iar satele din Munții Apuseni au fost înțesate cu jandarmi, care totuși n-au reușit să-i împiedice pe 50 de moți din Albac, satul lui Horea, să ajungă la Blaj.În alte sate, s-au făcut parastase private, fiind pomenite prenumele marilor bărbați de la 1848 (Avram, Simion, Ioan, Vasile, Aron, Alexandru etc). De o mare sensibilitate a fost sărbătorirea din Săliștea Sibiului: ,, în dimineaţa de 3/15 Maiu au răsărit acolo, ca prin farmec, ca o minune, mai. multe steaguri de tricolor naţional, cari fâlfăiau în vânt, bătute de ploaie. Unul a răsărit pe o colină, altul pe alta; unul pe un punct mai însemnaţ din jur, altul într-alt loc; ba unul, cel mai frumos a răsărit tocmai în piaţa comunei, pe vîrful pavilionului de vară, unde tinerimea îşi face obicinuitele petreceri cu joc. Până pe la 8—9 ceasuri au rămas steguleţele a locul lor privite cu drag de toţi Românaşii, ca semne ale unui viitor de aur, când jandarmii, nevoind se înţeleagă minunea zilei de 3/15 Maiu, le-au confiscat pe toate. Bravi Români, Săliştenii!”

Cu toate piedicile puse de autoritățile maghiare, după cum titra și ziarul ,,Foaia Poporului”, și totuși s-a serbat marea zi, iar marele câștig al acestei aniversări a fost ,,unirea în cuget și simțiri a românilor de pe întregul pământ”: “ziua de 3/15 Maiu, s-a serbat ca o sărbătoare naţională a tuturor românilor de pretutindenea. S-a serbat în Ardeal, în Banat, în Ţara-Ungurească, apoi prin oraşele mari ale Europei, unde este tinerime de a noastră la şcoalele înalte, precum în Viena, Graz, Paris, Bruxelles etc., s-a serbat în Bucovina şi au serbat-o cu mare alaiu şi în mod foarte frumos fraţii noştri din România, în toate oraşele şi satele. La serbarea din Bucureşti au luat parte şi Românii din Macedonia, aflători în România” (Foaia Poporului, Anul VI, nr.20/10 mai 1898). În Oltenia, Liga Culturală a reușit să mobilizeze toată ,,inteligenția” locului, toți întreprinzătorii, învățătorii și preoții satelor, asociațiile culturale, teatrele, școlile publice și particulare,astfel că la Craiova, Turnu Severin, Rm-Vâlcea, Caracal sau în satul Bumbești-Jiu, la celebrarea cultului au luat parte mii de oameni. Dacă ar fi să ne referim doar la Bumbești-Jiu, județul Gorj, niciodată nu s-a mai văzut de atunci ca un fluviu de oameni, după slujba din biserică, să mărșăluiască de la Castrul Roman până la intararea în defileul Jiului, acompaniată de muzică instrumentală și vocală, sub faldurile tricolorului, o mare serbare populară încheind acea zi memorabilă.
În România, cultul Adunării de la Blaj s-a desfășurat sub sloganul ,,uniți în cuget și smțiri”, la aproape toate manifestările din orașe participând și studenți români din Transilvania, ale căror discursuri au fost ovaționate prelung de miile de participanți (Adevărul, Anul XI, nr.3163/5 mai 1898). Liga culturală a editat un număr special dedicat sărbătorii zilei de 15 mai 1848 intitulat ,,Câmpul libertății”, aici fiind rememorate momentele crâncene din istoria ardelenilor din anii 1848-1849. În afară de o mulţime de alte articole, publicația a realizat ,,biografiile tuturor bărbaţilor însemnaţi transilvăneni de la 1848, însoţite de ilustraţiuni”: Avram Iancu, Baron Şaguna, Sterca Şuluţiu, Axente Severu, George Bariţiu, Andrei Mureşanu,Simion Bărnutiu, Popa Balint, Nicolae Bălcescu, A. Treboniu Laurian, Aron Pumnul, Vasile Moldovan, Al. Papiu Ilarian.
După cum subliniau ziarele vremii, ,,nu a fost unghi” din România unde să nu se celebreze cultului Adunării de la Blaj, rolul Ligii Culturale și al comitetului studențesc national fiind determinant (Tribuna Poporului, Anul II, nr.85/6 mai 1898). Tinerimea din tot spațiul românesc a fost ,,garda de onoare”, realizându-se ceea ce este fundamental pentru o națiune – ,,alipirea strânsă dintre elite și popor”. Așa cum va scrie o publicație din Blaj, tinerimea a fost lumina, flacăra care a luminat calea spre deșteptare, conștientizare și izbăvire, căci, ,,conduși de farul luminos implantat la Blaj, vom ajunge la limanul mântuirii” (Unirea, Anul VIII, nr.19/14 mai 1898).
Cum ar fi dacă și azi, elitele, tinerimea noastră inteligentă, ar fi ,,garda de onoare a neamului”, ne-am mai zbate în atâta tină cât este azi? Cei de ieri aveau ca ideal ceea ce toată nația aștepta cu înfocare, cei de azi… cum să-și conserve puterea ani și ani, pentru ei și pentru ai lor. Cei care ar trebui să fie trâmbița adevărului, sunt azi trompeta puternicilor zile! Dezolant și amenințător pentru destinul nației! Ceea ce nu știu ei este că sunt tot mai ,,singuratici”, poporul nu-i lângă ei; neavând același ideal cu națiunea s-au compromis pentru mulți ani de acum înainte!
Celebrarea semicentenarului Cultului Adunării de la Blaj a dovedit prin fapte că ,,în chestiunea națională se pot compromite oameni singuratici, dar ea însăși trăiește și va trăi nevătămată până când va găsi dezlegarea care o reclamă”, iar 3/15 mai 1898 a consacrat-o ca sărbătoare națională a întregului neam românesc.
Cu adevărat, la Blaj, în 3-5 mai 1848, națiunea română se botezase cu apa botezului libertății! (Va urma)
Dumitru Cauc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here