Ion Sanda şi echipa sa fructifică cei optzeci de mii de lei guvernamentali într-un mod care l-a consacrat ca manager. El este prezent în şcoală pentru a verifica personal operaţiunea de executare a termoizolării spunând, mai în glumă mai în serios, că a ales o culoare care să nu supere niciun partid politic.
Sanda mai are la dispoziţie şi douăzeci de mii de lei pentru reparaţiile uşilor interioare şi încă douăzeci de mii de lei, bani de la Consiliul Local Motru, pentru a realiza ferestre cu deschidere oscilobatantă necesară unei bune aerisiri a claselor şi un laborator de informatică modernizat prin care vrea să aducă şcoala în topul unităţilor de învăţământ în acest domeniu. Sanda ne-a declarat: „Şcoala Generală nr. 2 are un colectiv de cadre didactice bine structurat şi omogenizat. Trebuie să vă spun că după ce am primit banii de la Consiliul Local pentru 
igienizarea şcolii am pus toţi mâna pe pensule şi pe uneltele de zidărie, indiferent că suntem profesori sau femei de serviciu, şi ne-am apucat să facem treaba ca la noi acasă. Nu ne permitem să ajungem în preajma primului clopoţel şi să ne declarăm învinşi de criză şi de lipsa forţei de muncă. Ar fi culmea; suntem o instituţie de creiere şi nu trebuie să ne fie jenă să coborâm la munca de jos – socia-lizăm, glumim şi ne bucurăm că într-un viitor apropiat copiii vor regăsi în şcoală climatul cald pe care mulţi nu îl au nici acasă.” Ce nu ne-a spus Sanda ştiam noi – şcoala are în grijă şi copii cu probleme, chiar cu dizabilităţi, iar profesorii fac adevărate opere de calitate din cursurile pe care le desfăşoară la clasă pentru că, în şcoală ca în orice instituţie, climatul organizaţional este fundamental, iar aici Sanda şi echipa lui sunt deja un grup de elită.
Constantin Bunilă
