Luasem Bacalaureatul din prima. Cu toate că absolvisem liceul la seral şi Examenul de Bacalaureat se dădea cu absolvenţii de la zi, reuşisem să iau. E adevărat că în toţi cei patru ani de liceu avusesem profesori foarte buni. Profesorul Constantin Cârstoiu la Limba şi literatura română, Pavelescu la Matematică, Modoran la Istorie, Cancer la Fizică etc. Intransigenţi şi corecţi.
Ni se luase o piatră din cârcă dar ne aştepta alta mai mare în inimă. Examenul la facultate, locuri puţine, candidaţi mulţi, bani de unde. ”Colectiva” era tânără şi părinţii noştri, care nu plecaseră de acasă, trăiau din ce agonisiră până atunci. Un drum până la Iaşi costa o sută de lei, ziua de coasă era 25. Dar unde să mai coseşti. Dar pentru că venea nedeia de la Pantelimon, uitam de toate acestea. La nedeie veneau locuitori din toate satele dimprejur: Peştişani, Arcani, Boroşteni, Gureni, Frânceşti, Teleşti, mulţi din Băleşti şi chiar din Târgu-Jiu. În anul acela hora s-a făcut sub zmidă. Dimineaţa tot satul mergea la Biserică şi pe la orele 12 se ieşea cu masa în jurul bisericii. Fiecare familie avea locul ei bine stabilit, moştenit de la părinţi. Mesele înconjurau biserica, chiar dacă unele erau aşezate direct pe iarbă şi pomană se făcea numai pentru săracii din alte sate. Pomană slobozită de preot. Apoi urma petrecerea propriu-zisă. Acasă. Că fiecare sătean avea rude şi prieteni pe la care se ducea şi el când aveau şi ei hram în satele lor. Seara se făcea horă. Nu una, nu două, de la zece în sus. Juca tot satul, de la prunc până la moşi. Sub zmidă. Cete, cete de tineri cam de aceeaşi vârstă, unii elevi, alţii studenţi, alţii muncitori sau ţărani. De Pantelimon mai toată lumea venea acasă. Puţini în costum popular. Unii jucau, alţii priveau. Şi fetele cu băieţii, femeile tinere cu bărbaţi. Şi fotograful Vasile Blendea ”Felicitări Ioane!, pentru Bacalaureat”, ”Mulţumesc Sile, fă-mi o fotografie”, ”Mai târziu, acum am o urgenţă”. M-am luat după el prin mulţime. Mai spre prânz mai mulţi tineri discutau. N-auzeam ce spun dar râdeau între ei. Sile, Sile l-am auzit, hai să ne faci o fotografie. Îi cunoşteam pe toţi, după nume. Nelu Perpegel cu sora sa Olimpia, Romică Paraschivoiu, Lică Ungureanu, Vasile Nicolcioiu, Sandu Daviţoiu, unii absolvenţi, alţii studenţi. Ion Perpegel(Nelu lui Pavel venise din U.R.S.S., Olimpia sora sa din Petroşani, (Lică) Oreste Ungureanu din Bucureşti, absolvise ASE-ul, (Romică) Romulus Paraschivoiu de la Kiev, unde-şi da doctoratul cu scoatere din producţie. Vasile Nicolcioiu de la Iaşi unde era asistent universitar la Catedra de Drept Internaţional, (Sandu) Alexandru Daviţoiu era student la Geografie şi profesor la Peştişani. Şi fetele cam puţine. Vă fac o fotografie în grup zice Vasile Blendea, şi punând aparatul pe un trepied se aşează şi el în grup. Era student la filologie la Bucureşti. Eu îi priveam, uşor ascuns să nu mă vadă. Am să vă ajung din urmă mi-am zis. Apoi, vremurile au trecut. Toţi s-au risipit în lumea largă. Ion Perpegel toată viaţa reprezentantul României la CAER, Oreste Ungureanu Consul la Istambul, Romulus Paraschivoiu, Director al Institutului Agricol din Banat, Vasile Nicolcioiu secretar personal al lui Nicolae Ceauşescu, căruia i se adresa cu Excelenţa Voastră, şi Alexandru Daviţoiu profesor de geografie şi director la Liceul „C. Brâncuşi” din Peştişani. Proprietarul de fotografie şi de multe amintiri, toate frumoase – ca să nu-l uite glia strămoşească a rămas aici Modest şi echilibrat să ţină vânturile să nu bată prea mult. Alţii s-au întors pe scut.
Ion Căpruciu
