Nu se cunoaşte foarte precis originea iasomiei. Se presupune că a apărut independent în India, China şi în Iran. La hinduşi, iasomia era floarea agreată de zeiţa dragostei, Kama, tocmai datorită parfumului său minunat.
Iasomia a fost utilizată pentru obţinerea ceaiurilor de pe vremea antichităţii (în India şi China) precum şi la fabricarea anumitor parfumuri (de către asirieni).
Terapeutic, iasomia este apreciată în special datorită uleiului volatil conţinut de aceasta. Florile de iasomie au şi ele vitamine (mai ales vitamina E) şi minerale.
Ceaiul de iasomie, care se găseşte astăzi la plafare şi este preferat mai ales datorită aromei sale inconfundabile. Dar acesta are şi virtuţi medicinale deosebite:
– înlătură migrenele şi creează o stare de bine. De asemenea are un efect excelent şi asupra sistemului nervos. Iasomia măreşte amplitudinea respiraţiei;
– influenţează libidoul: substanţele aromatice ale iasomiei acţionează şi ca stimulent sexual, mai ales la bărbaţi, dar şi la femei;
– taie pofta de mâncare, tocmai datorită substanţelor active asupra secreţiei anumitor hormoni;
– alină durerile musculare.
Aşa cum reiese din anumite studii, iasomia este considerată şi anticancerigenă, dar fără a fi clar specificate substanţele din compoziţia sa care determină acest lucru (se presupune că o influenţă o are vitamina E).
Ţinând cont de efectele iasomiei, se recomandă consumul ceaiului de iasomie mai ales la începutul primăverii. Aceasta va avea un rol eficient în purificarea tonusul mental şi acţionează eficient în combaterea asteniei de primăvară.
Cristina Răscol
