Avanpremieră editorială – CONSTANTIN E. UNGUREANU – condeier de talent și dascăl de real prestigiu al școlii gorjene

152

Între gorjenii de real prestigiu din vremea noastră, dl. Constantin E. Ungureanu se recomandă de la sine, atât ca profesor de limba și literatura română în Țiclenii obârșiei sale, cât și ca talentat condeier, îmbinând astfel profesiunea cu pasiunea filologică, sub semnul ales al apostolatului didactic.

Zeci de ani am fost colegi în cadrul Cercului pedagogic de specialitate, schimbând păreri și împărtășind crezuri comune legate atât de profesie cât și de viață în general. Format în spiritul bunei tradiții a școlii românești și acumulând o informație de larg orizont în domeniu, domnia sa nu a încetat niciodată să fie la curent cu ceea ce se petrece în literatura și cultura română, drept care apelul colegilor, în varii împrejurări, la autorizata sursă de informare și consiliere, s-a dovedit benefic și roditor.
De-a lungul vremii, dl prof. Constantin E. Ungureanu s-a dovedit și un condeier percutant prin intervenții publicistice punctuale, exprimându-se atât în chestiuni de limbă și comunicare cât și pe diferite teme literare și culturale.
Prezentul volum de Interferențe înmănuchiază o parte din aceste preocupări, care au văzut lumina tiparului în varii publicații, din anii 70 ai secolului trecut până azi („Gazeta Gorjului”, „Gorjeanul”, „Tribuna învățământului”, „Constelații diamantine”, „Portal-Măiastra” ș.a.). Este vorba, mai precis, de o materie bogată, distribuită pe trei compartimente, ilustrând cu prisosință interesul constant al dascălului „de română” față de unele teme de istorie literară sau aspecte ale scrierii și rostirii limbii noastre (reflectând o „etică a limbajului” ce implică folosirea acesteia la modul asumării corecte și responsabile).
Prima secțiune a „Interferențelor”, Istorie și critică literară, cuprinde câteva eseuri despre scriitori clasici, urmărindu-se deopotrivă atât portretul moral și spiritual, cât și unele relaționări/interferări menite a scoate în evidență afinități și diferențieri, dar și specificități și varii aspecte istorico-literare. Preocupările în această direcție se dovedesc, în multe cazuri, mai vechi, așa cum sunt eseurile ce urmăresc profilul uman al „veselului” Alecsandri și relația „privighetorii de la Mircești” cu autorul „Luceafărului” – într-o precedentă lucrare, „Corespondența lui Vasile Alecsandri” (2009), autorul dovedise o foarte bună cunoaștere a omului și epocii, subliniind importanța literaturii epistolare în creația și viața „felibrului” poet.
Dintre marii scriitori clasici, Eminescu și Caragiale polarizează un interes deosebit, urmărindu-se pe rând relația/interferarea poetului național cu Al. Macedonski, apoi cu „ingratul” Caragiale și Mircea Eliade, iar, peste timp, cu preferatul Shakespeare (asumat de autorul Odei în metru antic ca „prieten blând al sufletului meu”). Alte articole sunt scrise cu prilejul unor aniversări și comemorări: Cezar Bolliac la bicentenar, La un secol de la moartea lui Șt. O. Iosif, Centenarul morții lui Panait Cerna, O. Goga publicistul – la 75 de ani de la moarte, Shakespeare în conștiința literaturii române (îndeosebi la Eminescu și Vasile Voiculescu), Nichita Stănescu și Marin Sorescu.
A doua secțiune, Publicistică, adună materiale publicate în presa județeană, privitoare la unii concitadini și prieteni (între care răsar figurile unor „lumini din veșnicul întuneric”, respectiv regretații dascăli: profesorii Constantin Iacob, Cornel Cârstoiu și învățătorii Ioana /Jana Schileru, Constantin Gh. Ungureanu, Aurel C. Ciurea). Alte articole privesc „Aforismele lui Brâncuși” ori figura colegului publicist și documentarist Marin I. Arcuș („un nume cu renume din Rădineștii Gorjului”) sau a profesorului literat mureșean Constantin Răducan. Se rețin, de asemenea, articolele dedicate unor foști colegi de școală (Constantin Șofei și Ion Văleanu – autori ai unor interesante romane ce vin să completeze tabloul literaturii gorjene de azi) sau vrednicului concitadin cu preocupări documentare, juristul Ion M. Ungureanu, care încearcă să definească „spiritul Țiclenilor”, în ampla monografie „Petrolul și oltenii” (2004).
Pe lângă acestea, secțiunea reproduce unele recenzii la cărți mai recente (Două cărți binevenite: «Lucian Blaga. Solstițiul sânzienelor» și «Victor Daimaca – descoperitorul de comete», 2010) ba chiar și unele eseuri mai libere de interes istorico-literar, precum Domnița Gherghinescu-Vania – una din muzele lui Lucian Blaga și Tudor Arghezi, Imortalizarea lui I.L. Caragiale ș.a.
A treia secțiune, Limba română, între corectitudine și greșeală, adaugată celor de „critică și istorie literară” și „publicistică”, reflectă aceeași viziune de ferventă implicare și spirit didactic exhortativ, autorul dovedind, și din această perspectivă lingvistică, nu numai spirit de observație, de analiză și comentariu stilistic la obiect (ca în precedenta lucrare, admirabilă de altfel ca structurare ilustrativă, Limba română. Valori stilistice la nivel lexical, fonetic și gramatical, 2010), ci și un perspicace spirit evaluator al unor aspecte, în general regretabile, din domeniul practic al utilizării limbii române, în ambele ipostaze, orală și scrisă (vidi secvența „Vorbe parlamentare” în care sunt vizați direct „aleşii noştri, în dezlanţuirile lor oratorice”…). Comentând anumite erori privind folosirea unor neologisme sau aspecte vizând problematica eufemismelor, paronimelor și atracției paronimice, scrierii unor cuvinte compuse ori conjugării verbelor, ca și chestiuni legate de ortoepie și ortografierea unor numerale, autorul se pronunță cu o tranșantă meticulozitate de gramatician, având ca bază, desigur, lucrările normative academice (dicționare, îndreptare, gramatici, etc.), cu ultimele noutăți în domeniu din DOOM2…
Folosind o bibliografie adecvată și de bun control documentar, dl profesor Constantin E. Ungureanu dovedește corectitudine și echilibru în prelucrarea informației documentare, vizibilă fiind peste tot formația didactică și spiritul cumpătării neclintite în judecățile de valoare.
Urmărite pe latura „interferențelor”, inclusiv intervențiile jurnalistice pe probleme de limbă și stilistică (aceasta din urmă fiind înțeleasă ca „ramură a lingvisticii care interferează cele două domenii: limbă și literatură”), subiectele lingvistice și literare abordate se constituie într-un exercițiu publicistic de actualizare și de aducere în atenție publică, un fel de binevenită și mai dreaptă prețuire a unor valori de plan național și local.
Zenovie CÂRLUGEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here