Credeam că direcția liricii românești discursiv militantiste, vaticinar -patriotice n-o să mai răzbată către zilele noastre pustiite de-atât postmodernism ironic, mitocănesc, crepuscular.
Mă temeam că vocile etice ale unor George Coșbuc, Octavian Goga, Vasile Militaru, Nichifor Crainic, Adrian Păunescu, n-o să-și mai găsească adepți, din cauză, chipurile, că n-ar mai fi la… modă.
Acest gen de poezie are preponderent comunicare, mesaj, directitudine morală și abia pe urmă formă, structură, stil, expresivitate.
Sufocată, dezamăgită, dezorientată politic, social, spiritual, noua generație de tineri se întoarce la poezia de protest, de revoltă, de reancorare în valorile tradiționale, în trecutul care, vai, pare superior prezentului în care ea se simte frustrată, oropsită, ignorată, dezavantajată istoric.
Ieșiți din rândurile-i rătăcite, poeții își radicalizează compunerile, își revendică strămoșii ca modelemorale și volitive, intelectuale și emoționale, eroizându-i, consacrându-i ca figuri ce-au transcens cotidianul și umanul, sacrificiale și în consecință, conștiințe tutelare.
De acest mod, se pronunță explicit și fostul meu ucenic de la „Cuget Liber”, Filip-Alexandru GIORGI, redescoperit de „promotorul” său la fel de generos ca și mine, Ionuț Luis POPA. El urmează lui Cosmin Miuțe, alt produs al grupului de la „Cuget Liber”, de care se ocupă azi Marius Buzera cu o devoțiune egală cu a magistrului său Dumitru Bunoiu, și acesta, inițial un apropiat al lui Titu Rădoi, care, și dânsul, îi succedase lui Al. Ștefulescu.
Evocarea unor chipuri de ieri spre a le opune, autentic, celor de azi e retrospectivă, e romantică, e ușor depășită, din punct de vedere estetic, dar – în ceea ce mă privește, fiindcă are acel miez patriotic, incandescent, vindicativ, această „cărticică de seară” o accept ca, deocamdată, necesar punct de pornire pe o cale poetică ce se va vădi una dificilă, exigentă, din ce în ce mai presărată cu atitudini tranșante, nu numai retoric ci și artistic, și pe care va fi obligat să și le asume, cu fiecare înțelepțire a evoluției sale.
Ion Popescu-Brădiceni, Doctor în filologie al Universității din Craiova
