Talent nativ, cu vădite înclinaţii poetice, GIORGI FILIP-ALEXANDRU, proaspăt student la Universitatea Politehnică din Bucureşti, a fost atras de poezie încă din clasele primare. S-a afirmat în anii de liceu, debutând cu succes în paginile prestigioasei reviste târgujiene „Cuget Liber”. Probabil că plonjarea subită în mediul studenţesc i-a grăbit efuziunea lirică, debordantă şi inedită. Protejat de firul călăuzitor al Balanţei, tânărul poet se află şi se regăseşte între doi poli ai existenţei.
Volumul de poezii “Secreţii cerebrale” deschide, cu generozitate, un univers poetic ademenitor, nuanţat şi, mai ales, plăcut auzului. Scriind din „datorie”, impetuosul Filip-Alexandru traversează o paletă largă de sentimente profunde, care îmbracă, în unduiri sublime, cei trei „D”: dezamăgire, dor şi desăvârşire.
Cele patru subtitluri ale volumului, însumând 19 poezii, oferă plăcerea inefabilă, oricărui cititor, de a descoperi o lume complexă, care irumpe din însăşi existenţa spirituală a enigmaticului făuritor de versuri. Fie că omagiază pe soldaţii-eroi sau că trăieşte acut drama unui popor viteaz, îngenuncheat şi condamnat la sărăcie, „într-o ţară cu susul în jos”, studentul-poet se întoarce la rădăcini, la satul natal, la părinţi şi bunici.
Copleşitoare sunt versurile închinate bunicului în “Odă”, răscolitoare cele dedicate tatălui din “Poem pentru tata”, tulburător este mesajul poemului de 41 strofe, intitulat “Mai nimic”.
De o gingăşie suavă şi de un lirism intens, citind-o şi chiar recitind-o, ai zice că poezia lui Alexandru are ceva inefabil şi misterios, ceva care te trimite, fără eforturi, fie la versul impetuos al valorosului poet Adrian Păunescu, fie la poeziile fermecătoare ale poeţilor de o sensibilitate aparte Ioan Alexandru sau Grigore Vieru. Fie ca debutul poetic al lui Giorgi Filip-Alexandru, atât de promiţător, să se metamorfozeze într-o devenire lirică de o aleasă sorginte metaforică, nimbată de aureola Parnasului!
Ion Făgaş, Profesor,
