Sfânta Marina s-a născut din părinţi păgâni, în Antiohia Pisidiei şi a primit învăţătura despre Hristos la vârsta de 12 ani. După moartea mamei sale, tatăl său nu a mai considerat-o fiica sa şi a început s-o urască pentru credinţa ei în Hristos. Într-o zi, a plecat cu oile tatălui său la câmp, unde s-a întâlnit cu eparhul Olimvrie, un mare prigonitor al creştinilor, dar, acesta, rănit de frumusetea ei, s-a hotărât s-o ia de soţie. Când a aflat că este creştină a poruncit să fie dusă în cetate spre a fi chinuită. Acolo, a refuzat să aducă jertfă idolilor, motiv pentru care a fost bătută şi aruncată în temniţă, unde diavolul în chip de şarpe, s-a încolăcit în jurul capului ei ca s-o omoare! Dar, când Marina s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, şarpele a murit, iar ea a fost înconjurată de-o lumină cerească. În temniţă i s-a arătat o cruce strălucind ca o lumină negrăită, iar deasupra crucii era o porumbiţă albă care grăia: ,,Bucură-te, Marino, porumbiţă cuvântătoare a lui Hristos, fiică a Sionului celui de sus, căci, iată, ziua bucuriei tale s-a apropiat”! Acolo, în temniţă, Sfânta Marina se ruga în auzul tuturor, către Dumnezeu, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, nu mă lăsa pe mine şi nu da sufletul meu întru stricăciune, ca să nu mă biruiască vrăjmaşii mei; auzul meu să nu se spurce din cuvintele lor cele viclene; înţelegerea mea să nu se schimbe din înşelăciunile lor cele spurcate; inima mea să nu se înfricoşeze de îngrozirile lor cele cumplite. Nu face, Doamne, ca a mea credinţă să fie aruncată în tina noroiului şi să nu se bucure de mine diavolul cel urâtor de bine, ci trimite-mi ajutor din înălţimea sfântului Tău scaun şi-mi dă înţelepciune, spre deschiderea gurii mele, ca, înarmându-mă cu puterea Ta şi cu darul Tău înţelepţindu-mă, să stau fără de frică şi să dau răspuns la întrebarea ighemonului. Aşa, Doamne, caută spre mine cu milostivire în ceasul acesta. Iată, acum sunt ca o oaie în mijlocul lupilor, ca o pasăre între cei ce o vânează şi ca peştele în mreajă. Deci, vino şi mă izbăveşte de toate meşteşugirile vrăjmaşului”! Sfânta Marina s-a vindecat de toate rănile, dar, în ziua următoare a fost aruncată în foc şi în apă, îndurându-le pe toate. În cele din urmă, a fost condamnată la moarte prin decapitare şi a trecut la cele veşnice în anul 270, la numai 15 ani!
Troparul Sfintei Muceniţe Marina: «Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, striga cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; şi mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre»!
,,În biserică, înaintea Lui Dumnezeu, să avem inima şi mintea la Cel de Sus”!
De ziua numelui dumneavoastră, Preacuvioasă Maică Marina Gligor stavrofora, Stareţa Mănăstirii «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, câteva cuvinte despre credinţă şi despre Atotputernicul Dumnezeu: ,,În Biserica Lui Dumnezeu, venind, trebuie cu mare pază şi cu frica Lui Dumnezeu să ascultăm cântarea în vremea Sfintei Liturghii, să nu vorbim despre cele lumeşti în Biserica Lui Dumnezeu! La fel, înaintea împăratului celui pământesc, supuşii stau cu frică pentru ca să nu găsească împăratul lor vreo pricină!
Atâta sârguinţă au pentru împăratul cel pământesc, că înaintea lui nu îndrăznesc să privească nici măcar frate spre frate, iar de ar privi, ar afla împărăteasca mânie şi pedeapsa pământească! Stând în biserică, înaintea Lui Dumnezeu, să nu vorbim unul cu altul niciodată, să avem inima şi mintea la Cel de Sus, la cântare şi la rugăciune!
Să nu faci strâmbătate vorbind şi certându-te, mai bine ascultă şi ia aminte ceea ce grăieşti, şi toată grija să o ai în acea vreme ca unul care vrei să-L primeşti pe Împăratul cel veşnic!
Vasile Gogonea
