Ardeiul iute şi efectele lui asupra sănătăţii

Originar din America de Centrală şi de Sud, ardeiul iute este cultivat acum în întreaga lume. Primele consemnări ale acestei plante într-un document au apărut în 1493, o dată cu călătoriile lui Columb. În scurt timp ardeiul iute a ajuns să fie cunoscut ca mirodenie în întreaga lume. În afara utilizărilor lui în bucătărie, ardeiul iute mai este cunoscut şi ca plantă decorativă şi nu în ultimul rând pentru proprietăţile lui vindecătoare.

Ardeiul iute conţine capsaicina, care are proprietatea de a reduce durerile şi inflamaţiile. După ghimbir, ardeiul este foarte căutat pentru digestie, dar gătit poate crea, alături de alimentele condimentate, arsuri, iritaţii ale sistemului digestiv sau chiar ulcere. Pudra de ardei iute uscat se presupune că are cele mai mari proprietăţi vindecătoare. Uscând ardeiul iute se pare că acizii care cauzează efectele negative sunt eliminaţi. Ardeiul iute este un stimulent, antiseptic care conţine o mare cantitate de vitamina C şi beta-caroten. El poate regulariza curgerea sângelui, întăreşte inima, arterele şi nervii. Dacă vreodată simţiţi cum se apropie gripa, consumaţi puţin ardei iute pentru a îndepărta simptomele neplăcute. Proprietăţile curative ale ardeiului vor stimula circulaţia care vă va ajuta să transpiraţi.

Sub formă de pudră, ardeiul iute poate fi utilizat şi extern pentru vindecarea rănilor. Aplicând o fâşie subţire din această pudră pe zona afectată, ea va curăţa rana făcându-şi imediat efectul.

O altă utilizare externă a ardeiului iute este în cazul congestiei sinusurilor. Adăugaţi puţin ardei iute într-un pahar cu apă şi trageţi încet pe nas pe fiecare nară în parte. Astfel vă puteţi elibera de congestie şi veţi scăpa de infecţie. Nasul înfundat se mai poate desfunda dacă inspiraţi în dreptul unui ardei iute tăiat.

Această plantă este cunoscută pentru vindecarea infecţiilor apărute la nivelul gingiilor, eliminând durerile şi abcesele. Puneţi pe periuţa de dinţi puţină pudră de ardei iute şi spălaţi-vă aşa cum procedaţi de obicei. Această operaţie este benefică pentru gingii, iar dacă faceţi gargară cu o soluţie de ardei iute, aceasta este foarte benefică în cazul durerilor de gât. Medicina populară consemnează şi utilizarea ardeiul iute contra durerilor de urechi la copii.

Se mărunţesc 2-3 ardei iuţi şi se amestecă cu 100 ml alcool. Se lasă la macerat 14 zile la temperatura camerei, agitându-se din când în când, după care se filtrează. Se administrează câte 5-10 picături de tinctură de ardei iute la un litru de alcool, de preferinţă cel mai căutat de persoana alcoolică. După un timp, dacă alcoolicul va coopera, va apărea aversiunea faţă de băutură.

Medicina chinezească ne spune că dacă poftiţi la mâncăruri condimentate este un semn că suferiţi de afecţiuni pulmonare. Acest lucru se poate explica având în vedere deficitul de oxigen din ţesuturi indus de reducerea capacităţii funcţionale a plămânilor bolnavi. Condimentele iuţi activează circulaţia sangvină şi, drept urmare, aportul de oxigen. Poate fi vorba şi de o insuficienţă cardiacă, pentru a căror ameliorare organismul solicită aceste produse.

Acum, când perioada rece tocmai a început şi o dată cu ea şi sezonul răcelilor şi gripelor, ardeiul iute poate fi un aliat de nădejde. Consumând în timpul mesei o mică doză de ardei iute, acesta va pune sângele în mişcare încălzind corpul, va distruge germenii infecţioşi şi va desfunda nasul înfundat, uşurând respiraţia. Tot datorită acestor proprietăţi, celor care în anotimpul rece suferă de frig şi doresc să-şi mărească temperatura corpului le este recomandat să consume ardei iute. O jumătate de ardei iute pe zi are şi efecte stimulente asupra sistemului nervos, creând o stare de bună dispoziţie. In tratarea diverselor răceli ce implicau dureri de gât, guturai, tuse, dar şi pentru durerile de spate, bunicii noştri foloseau diverse mixturi din ardei iute.

Contra durerilor de gât, se pune o jumătate de linguriţă de seminţe de ardei iute în două linguri de apă fiartă, se lasă un sfert de oră şi apoi se amestecă cu puţină miere. Mixtura astfel realizată se consumă încet, cu înghiţituri mici.

Ceaiul de maghiran sau rozmarin utilizat contra durerilor de gât are un efect imediat dacă se adaugă şi un vârf de linguriţă de seminţe de ardei iute.

Tot bunicile noastre foloseau contra tusei un amestec de rachiu, ardei iute şi apă care, în afară de efectul antiinfecţios, calmează şi accesele de tuse. Pentru a prepara această mixtură se mărunţesc 15-20 ardei iuţi peste care se toarnă o jumătate de litru de rachiu şi se lasă o săptămână la macerat după care se strecoară. Produsul astfel obţinut este ţinut la întuneric.

Există varietăţi de ardei iute care au proprietăţi laxative şi diuretice, favorizând eliminarea uraţilor şi a nisipului, fiind totodată un calmant al durerilor de rinichi şi vezică. Intern, în doze mici, poate fi folosit ca stimulent al secreţiilor stomacale.

Ardeiul iute este un revulsiv puternic şi este utilizat extern sub formă de tinctură în frecţii. Cei care suferă de pe urma extremităţilor reci pot încerca un masaj al acestor zone cu o tinctură din ardei iute.