Arcani, gazda sărbătorii Fiii satelor din comună şi a Simpozionului Naţional “Satul Românesc” – “Sat European”

166

arcani (5)De vreo câţiva ani buni, la Arcani, echipa edililor locali – ing. Vasile Popescu – primar şi prof. Dan Gr. Pupăză – viceprimar, fac ce fac şi organizează cu mult succes sărbătorirea Fiii satelor din comuna Arcani, dar şi, sub patronajul Consiliului Judeţean Gorj – preşedinte dr.ing. Ion Călinoiu şi al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj – director Ion Cepoi, Simpozionul Naţional SATUL ROMÂNESC – SAT EUROPEAN.

Ca martor ocular la evenimentele de sâmbătă, 17 septembrie 2011, ne facem o datorie de onoare de a le adresa tuturor felicitările noastre scrise, după care urmează o succintă relatare reportericească a arcani (6)manifestărilor.

Cu gânduri bune

Încă de la orele 10,30, amabilele gazde – primarul Vasile Popescu şi viceprimarul Dan Pupăză – i-au primit oficial pe participanţii la Simpozion şi pe Fiii comunei Arcani. În alocuţiunile de deschidere, primarul Vasile Popescu le-a mulţumit celor prezenţi, asigurându-i că se vor simţi bine, sunt deci bineveniţi şi iubiţi, iar pe arcăneni i-a asigurat de faptul că proiectele începute îşi vor găsi împlinirea, cu toate condiţiile vitrege prin care trece comunitatea ca şi ţara. Preşedintele Consiliului arcani (7)Judeţean Gorj, dr. ing. Ion Călinoiu i-a asigurat pe cei de faţă că Gorjul rămâne un colţ de ţară frumos, plin de tradiţie şi istorie, iar colaborarea judeţului cu cei din Arcani se desfăşoară bine. Delicat, ca de obicei, Ion Cepoi, directorul CJCPCT Gorj, manifesta un optimism robust şi îndemna, în cuvintele domniei sale, la o anume măsură în toate. Ca unul care este sufletul manifestărilor culturale din vatra strămoşească, viceprimarul Dan Grigore Pupăză, între altele preşedintele Asociaţiei „Jaleşul de Sus” a rostit un scurt cuvânt de bun venit.

Fiii satelor, pe scurt, şi după aceea la muncă

Cei mai mulţi dintre participanţii la simpozion, printre care scriitorii Ion Popescu Brădiceni, Dumitru Dănău, dar şi alţii au donat cărţi bibliotecii comunale, care se află în aceeaşi clădire cu Muzeul „Prof. Grigore Pupăză”, modernizat şi reamenajat cu acest prilej. De altfel, într-o pauză a celei de-a doua părţi a sesiunii de comunicări din cadrul simpozionului, oaspeţii au vizitat muzeul de o valoare inestimabilă. Fiind primul muzeu de etnografie sătesc din Românie, rod al osârdiei celui care a fost profesorul, scriitorul şi omul de cultură Grigore Pupăză(1915-1997). O mare şi complexă personalitate, asupra căreia ne vom opri, mai pe larg, cu un alt prilej în care vom descrie şi minunata sa lucrare culturală cu care a intrat în istoria culturii Gorjului şi României – muzeul ce-i poartă numele. Ca să vă daţi seama, puţin, despre imensul său talent, inclusiv poetic, ca dovadă, reproducem două strofe din poemul „Scrisoare de pe front”: „Stau într-o groapă, mamă, şi îţi scriu/ Cu slovă grea de lacrimi şi povară,- În preajmă dorm ostaşii morţi aseară./ De zile-ntregi eu nu mai sunt stăpân/ Pe gând şi trup, aşa, ca altădată/ Aici îmi caut şi visele prin fân/ Şi moartea mă veghează noaptea toată”. Ce-i scurt, în lumea noastră modernă şi niţel grăbită, place mai mult. După donaţiile de cărţi a urmat un recital folcloric superb susţinut de o formaţie dirijată de maestrul violonist prof. Marcel Parnica, apoi un program artistic susţinut de elevi şi, tot scurtă, o întâlnire cu scriitori de pe Valea Jaleşului, nelipsind Dumitru Dănău, din Câmpofeni, şi Ion Sanda, după nevastă, din Arcani, aşa cum este şi Cetăţeanul de Onoare al Comunei Arcani, prof.univ.dr. Nicolae Mischie, soţul soţiei sale Sanda Mischie, arcăneancă şi dumneaei. S-au decernat diplome şi înscrisuri de către primarul ing. Vasile Popescu. Normal aş zice, întrucât sâmbăta este zi de muncă, Fiii satelor comunei Arcani s-au retras mai plini sufleteşte spre holdele lor cu porumbi neculeşi şi spre viile pârguite, numai bune spre a fi culese.

Îndemnuri la firesc

În sala de şedinţe a Consiliului Local, cu multă seriozitate, moderatorul Ion Cepoi, directorul CJCPCT Gorj, a îndemnat la firesc. Răspunzând la nişte alarme false, cum că, vezi Doamne, peste ani vom putea vorbi de un sat românesc pustiu, domnia sa a precizat că aşa cum rodeşte livada cu pomi, tot astfel şi cultura poate înflori prin acţiunile ei, continuând: „Nu aş vrea să considerăm că ce se-ntâmplă şi ce nu se întâmplă într-o localitate au caracter de generalitate. Să nu rămânem cu senzaţia de dezastru. Poate noi nu suntem în stare să-i convingem, şi să-i atragem la acţiunile noastre pe tineri. Am lucrat cu ei şi îi ştiu receptivi. Sunt într-un permanent contact cu ei. Se întâmplă şi lucruri bune în ţara asta!” Universitarul Ion Popescu Brădiceni şi-a susţinut lansarea cărţii „Ritualurile morţii şi înmormântării în Gorj”, apărută la Editura CJCPCT Gorj, Târgu Jiu, 2011. Printre altele, el a afirmat că „Vara asta am bătut cu pasul 28 de sate din sudul Gorjului. Am cules nestemate folclorice la care nici măcar nu mă mai gândeam că se păstrează. Mă simt umilit, ca poet, când citesc unele creaţii folclorice de care gâlgâie şi astăzi satele Gorjului”. Tot Ion Popescu Brădiceni a mai citit o cronică la o carte „Culorile focului”, a scriitorului Dumitru Dănău, apărută în Gorjeanul la rubrica domniei sale de Însemnări zilnice.

Discuţii şi controverse în spirit

Profesorul dr. Mircea Vâlcu, cercetător într-ale istoriei, retras la Drobeta Turnu Severin, şi-a lansat câteva cărţi bazate în întregime pe documente de necontestat. Multe îl priveau pe Mareşalul Ion Antonescu, asupra căruia aruncă pe piaţă o seamă de originale documente ce-l arată într-o lumină de mare patriot. Tot extrem de originală este şi comunicarea sa intitulată „Memoria istoriei satelor”, bazată pe discursuri parlamentare la adresa răscoalei ţăranilor de la 1907 şi cauzele ei. Printre discursurile citite exista şi unul al marelui Nicolae Iorga. Culmea este că afirmaţiile marelui istoric al neamului Românesc la adresa partidelor şi politicianismului din anul 1907 par rupte din realitatea zilelor noastre. Atât de actuale sunt! Evident, nu voi reuşi în acest spaţiu să parcurg toate ideile expuse, promiţând a reveni asupra celor interesante ce nu-şi vor găsi locul aici. Profesorul universitar dr. Grigore Zmeu, gorjean de origine, susţine că la poporul român cultura populară nu poate dispare. Se referea la comuna sa şi aducea argumente că a făcut comparaţie şi cu alte culturi populare, din alte ţări. Într-un sat buzoian şi noua arhitectură păstrează tradiţiile, dar locul cocoşului de pe acoperiş l-a luat simbolul dolarului. „Mă aştept să apară şi simbolul Euro, dacă nu va dispărea ca monedă!”

Găleşoaia, rediviva!

Unul dintre cei mai importanţi intelectuali ai Gorjului – scriitorul total Ion Mocioi: universitar, poet, estetician, istoriograf şi alcătuitor de monografii destinate unor mari poeţi gorjeni antebelici aproape necunoscuţi, a oferit un regal de expunere liberă. Marele om de cultură Ion Mocioi, de loc din Găleşoaia – localitate dispărută în febra exploatării cărbunelui aduce argumente în favoarea ideii că olăritul nu dispare. Pe vremuri Găleşoaia a avut vreo sută de familii de olari. Oamenii de acolo s-au mutat, fiind strămutaţi şi au creat şcoli de ceramică la Târgu Jiu ori prin alte părţi. Şi-au mai continuat doi, apoi şase şi copiii lor, care nu au alte şanse de supravieţuire. Criza şi starea socială precară duce la renaşterea olăritului gorjean şi românesc. Am mai aflat că pământul din Găleşoaia, renumit pentru calităţile sale, are aceeaşi compoziţie cu acela din Vârţ. Vârfurile de lance ale renaşterii ceramicii de Găleşoaia, chiar dacă Găleşoaia nu mai există ca localitate, se numesc Ion Retezeanu, Dumitru Rovenţa şi copiii săi, plus familia Cojocaru. Poetul şi publicistul Nicolae Dragoş a glosat sensibil, fără a da nume şi a pune direct degetul pe rană, pe tema „Destinul cultural al satului românesc”.

Satul european nu există, zice Aureliu Goci şi explică de ce!

Criticul literar Aureliu Goci, un nelipsit participant al simpozioanelor organizate de prin anii 90 de dr. Gheorghe Gârdu, acela care-a reînviat Asociaţia Culturală „Jaleşul” şi revista „Crinul Satelor”, printre fondatorii noii ediţii numărându-se şi prof. Ion Sanda, a avut un discurs liber extrem de incitant. Printre altele, Aureliu Goci a devenit acuzator la adresa denumirii simpozionului SATUL ROMÂNESC – SAT EUROPEAN. Fără a fi precizat direct, domnia sa este adeptul mai vechii denumiri avute înainte: Simpozionul „Satul românesc, sat tradiţional”, dacă nu mă înşel. Ba chiar i-a displăcut afişul cu fotografia contrafăcută, în care nişte aşa zişi ţărani se arată în costume populare ca nişte actori ce-şi joacă prost rolurile. „Satul european nu mai există demult. Cine-a fost în Europa ştie că acolo nu mai sunt ţărani. Totul este o urbanizaţie, nu-i nici sat şi nici oraş!”, a mai conchis Aureliu Goci. Pe afiş sunt ţărani de operetă, totul rămâne o butaforie comercială. Cum ideile domniei sale ne-au incitat, promitem să reluăm subiectul.

(Va urma)

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here