ARC PESTE TIMP – Aninoasa 400 de ani de la prima atestare documentară 80 de ani de la publicarea monografiei localităţii

304

S-au împlinit în acest an patru veacuri de la prima atestare documentară o localităţii Aninoasa, judeţul Gorj, când, la 30 mai 1610, Vlad Bibescu cumpără moşia Aninoasa de la popa Dragotă, cu martori din Valea Deşului (azi Valdimir), Turburea, şi Carpeni (azi Căpreni), precum şi 75 de ani de la publicarea monografiei scitului de către învăţătorul Ilie Iscrulescu, mult apreciată în cercetările sociologice ale vremii, chiar şi printr-o recenzie a savantului Dimitrie Gusti. Apărută la Editura „Ramuri” din Craiova în anul 1935 lucrarea cuprinde următoarele capitole: prezentarea „geografică, istorică, economică, culturală, etnică, folclorică, conştiinţa naţională, şi igiena şi starea sanitară, populaţia, superstiţiile, antologie de poezie populară locală” etc., având în vedere, zice autorul, mai mult „utilul decât frumosul, grija de căpetenie constând în reflectarea adevărului”. Autorul ne asigură că istoria localităţii s-a conturat „pe baza tradiţiei orale şi a documentelor, ambele izvoare controlabile”. Autorul continuă cu afirmaţia că „pe lângă problematica economică, socială, culturală şi morală, am înfăţişat spiritualitatea, mentalitatea, judecata şi scăderile săteanului, având în vedere sufletul în perspectiva aspiraţiilor şi a posibilităţilor de dezvoltare a sătenilor sub toate aspectele”.
Este prezentată pe larg activitatea căminului cultural „Bibescu Vodă”, de interes „regional” şi cu rază de acţiune între localităţile afiliate de la Jupâneşti până la Ţânţăreni.
Între activităţi menţionează: Corul pe patru voci condus de prof. Elie Dulcu, Universitatea liberă cu conferenţiari de marcă din Capitală şi din alte centre culturale, formaţia teatrală care a desfăşurat turnee prin toată ţara, mai ales după Marea Unire, subscripţia Ligii Antirevizioniste Române, formate în Aninoasa la 28 decembrie 1924 cu participanţi din Capitală şi din întreaga ţară.
Un capitol interesant îl constituie „Caracterizarea săteanului”: „…aninoşeanul este de statură mijlocie, zvelt, bine legat la înfăţişare, vioi în mişcări si privire. Este muncitor priceput, dar mai puţin econom şi ordonat. Simţul estetic este în parte cultivat, prin rânduiala din curte, exteriorul casei, a prispei cu stâlpi, a îmbrăcămintei, ţinutei şi curăţeniei în casă. Este primitor şi ospitalier, fiind vesel şi plăcându-i petrecerile. Nu este egoist sau invidios. Este sentimental, iubeşte frumosul, entuziasmându-se, dar pentru puţină vreme.
Spiritul de ordine, seriozitate, perseverenţă şi conştiinciozitate sunt în parte cultivate. Îşi valorifică munca până în cele mai mici amănunte. Este dotat cu inteligenţă, care se atrofiază în cazuri rare la unii din cauza unor boli sau a alcoolismului. La discuţii, judecă chestiunile cu multă perspicacitate. Nici şiretenia nu-i lipseşte.
Este religios şi smerit, atent la slujba de la biserică, încât crezi că are credinţa adânc împlântată în suflet Numai că e o credinţă aparentă, pentru că se duce la biserică doar din obişnuinţă.
Biserica este puţin frecventată faţă de vremurile trecute, preocupările vieţii pământeşti fiind pe planul întâi, printr-un materialism excesiv la toată lumea. Se impune ca slujitorii altarului să arate mai multă lepădare de sine, pentru convingerea enoriaşilor pe care-i păstoresc, în adevărata credinţă. Are înclinare pentru cultură şi civilizaţie, iar dacă pătura conducătoare şi răspunderea locală şi-ar face datoria, s-ar rupe zăgazurile ignoranţei şi neamul s-ar ridica, ocu¬pând locul ce i se cuvine”.
Autorul, învăţătorul Ilie Iscrulescu, lasă testament celor „cu iubire de sat şi cu competenţă” să completeze monografia, care este o oglindă a trecutului, un îndreptar al prezentului, iar pentru viitor o temelie pe care să zidească generaţiile lui.
Prof. Virgil Cercelaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here