● Impresionează prin tema întîlnirii neașteptate care schimbă vieți dar mai ales prin „scriitură”, prin stilul specific lui Nick Rădoi;
● O operă, ca s-o citești, trebuie să te atragă, să te țină legat de tot, iar Nick reușește asta;
● Începutul, cu propoziții scurte, bine scrise, te introduce în călătoria care va schimba destinul unui om care are un nume predestinat: Ion Brad;
● Ușor, îl cunoaștem pe acest om, Ion Brad, iar în descrierea lui, a autobuzului atît de realistă descriere, încît parcă văd, cu ochii amintirii, autobuzul, dar și barul cu oamenii lui obișnuiți a-și „plînge” amarul;
● Întîlnirea lui Ion cu chelnerița e uimitoare, acea întîlnire de neuitat și cu schimbarea de vieți. Gîndul m-a dus la romanul „La Est de Eden” de John Steinbeck – și-i face cinste lui Nick;
● Apar descrierile iar confesiunile/gândurile personajului atrag, nu plictisesc, pentru că sînt alerte, pline de nerv;
● E frumos momentul trăirii „dincolo de timp”, e un cadou oferit bătuților de soartă, precum chelnerița: „Ieșiseră din timp fără să-și dea seama, rămînînd DINCOLO, unde nu există nici început, nici sfîrșit” și concluzia: „Călătoreau către ABSOLUT…” E acel moment fermecător, pe care îl așteptau și pe care l-ar fi dorit ETERN. (Pînă la „Ajunsese la destinație”…);
● Atât de ușor trece de la realitate la vis și înapoi: „Era un călător neștiut în noapte”;
● Trecerea de la o stare la alta se face prin propoziții scurte: „Era bucuros. Porni gînditor. Ajunsese la destinație!”;
● Refacerea traseului înapoi pentru a retrăi acea stare îl duce lin spre altă poveste, aceea a lui Laurent, cu acțiunea în Baia Mare și trecerea/încercarea de a se lupta cu Gutîiul, iarna și mai ales noaptea – momente fluide pentru a-și aminti de MAESTRU (Mircea Eliade și opera „Nopți la Serampore”);
● Revenirea la același bar și căutarea femeii care îl servise cu vodkă rusească se lovește de răspunsul barmanului: „N-a lucrat aici nici o doamnă, niciodată, de când m-am angajat, în urmă cu mulți ani”;
● Uluit, se întoarce în autobuzul rece dar, din dorința de a retrăi întâlnirea cu chelnerița, cere șoferului să oprească și coboară în pustietatea unui drum, noaptea, iar întâlnirea cu ființa fantomatică, din altă lume și chemarea ei spre altă lume, el devenind eteric și plutind peste munți îi dau senzația de fericire;
● Trecerea spre real, spre atmosfera searbădă și plină de vaporii alcoolului din bar, atinge un alt stadiu al vieții: „Nimeni nu-l băga în seamă pe bătrînelul cu barbă albă, îmbrăcat ponosit, care spunea o poveste de necrezut contra unui păhărel de tărie”;
● Apariția bătrânului cu povestea lui incredibilă e legată de iarnă, de apariția și dispariția lui misterioasă;
● Un alt bătrân salvator ce revenea pentru a aduce vindecare și sănătate femeilor – e povestea celor din bar pentru a căuta o asemănare cu bătrânelul iernii, o altă apariție de adus strălucire „care deschide mintea și inima”, de adus pace și liniște între oameni fără a cere ceva „pentru binele făcut” – Moșul de Iarnă și Moșul de Vară;
● Încercarea barmanului de a-l urmări pe Moșul de Iarnă se lovește de rafalele de zăpadă și dispariția bătrînelului: „Parcă s-ar fi înălțat în zbor”, îl sperie și-l aduce în pragul disperării;
● Drumul bătrânelului prin zăpadă și imaginea femeii de altădată care îi șoptește: „Ai ajuns, în sfârșit!” – e anunțul morții lui, devenit „stăpânul NESFÂRȘIRII în care, se zice, visele se împlinesc… uneori!”
● E o pendulare realitate – vis, o nuvelă foarte bine scrisă, care te acaparează și nu o lași din mînă pînă la sfârșit!
● Recomand cu toată sinceritaea studierea acestei nuvele deosebite la nivel de liceu. Poate că astfel elevii vor înțelege pendularea între real și fantastic, trecerea „dincolo și dincoace” fiind făcută cu atâta simplitate și naturalețe. Nimic nu este forțat, totul decurgînd logic, cititorul acceptînd curgerea scriiturii fără a pune la îndoială nimic din ceea ce îi este dat să trăiască, pe măsură ce se adîncește în povestirea care îl acaparează total, fără putință de a scăpa din mrejele întâmplărilor tulburătoare de minte;
● S-ar putea întâmpla ceva abominabil: elevii să se apuce de citit pe rupte, încât să nu-i mai putem scoate din sala de lectură, barurile dând faliment iar părinții acuzându-ne că i-am drogat ireversibil…
ILEANA DOBRIN
