Data de 1 septembrie marchează în Biserica Ortodoxă începutul noului an bisericesc. Anul bisericesc începe la 1 septembrie şi se încheie la 31 august. Observăm că sfârşitul anului bisericesc, ca de altfel şi începutul lui, este sub ocrotirea şi binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria. Începutul anului are ca sărbătoare importantă, un praznic închinat Maicii Domnului: Naşterea Maicii Domnului, aceea prin care se săvârşeşte mântuirea oamenilor, ea născând pe Hristos, Răscumpărătorul păcatelor noastre.
Anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sărbătorile Adormirii Maicii Domnului pe 15 şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe data de 29 august.
În ciclul agrar, septembrie este prima lună de toamnă, când se adună roadele şi se mulţumeşte lui Dumnezeu pentru cele dăruite.
Se încheie vechiul an agricol şi se începe un nou an agricol, acum pregătindu-se semănăturile de toamnă. Aşadar, orice sfârşit este şi un început, după cum, şi în viaţa fiecărui om, sfârşitul vieţuirii pământeşti face trecerea spre ultima etapă, viaţa veşnică.
În Sinaxarul de peste tot anul de la finalul Ceaslovului la ziua întâi a lunii septembrie citim că se face pomenirea anului nou bisericesc şi începutul indicţionului. Biserica Ortodoxă prăznuieşte indictionul luând obicei de la romani, care obişnuiau să facă începutul anului de la acest indicţion; iar indictionul la romani însemna: poruncă. Indictionul (de la latinescul indictio) este o perioadă de 15 ani, al cărui prim an se numeşte şi indictionul întâi şi aşa mai departe până la al 15-lea, după ordinea lor. Terminându-se, astfel, evoluţia celor 15 ani, începe iarăşi o nouă perioadă, şi aşa mai departe. Indictionul îşi are numele de la tributurile extraordinare, destinate pentru plata soldaţilor (acest fel de tributuri se numesc indictiones).
Prăznuim, la 1 septembrie, nu indicţionul moştenit de la romani, ci pe cel aşezat nouă de Împăratul slavei, Hristos, iar Indictionul lui Hristos sunt poruncile lui cele sfinte.
Biserica prăznuieşte această zi de 1 septembrie ca începutul anului bisericesc pentru următoarele motive: mai întâi, pentru că, după o veche tradiţie, la această dată Dumnezeu a început crearea lumii; în al doilea rând, pentru că luna septembrie se consideră început al anului nou bisericesc şi de aceea Biserica, mulţumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, se roagă ca şi noul an să fie roditor; iar în al treilea rând, pentru că în această zi a intrat Mântuitorul Iisus Hristos în sinagoga iudeilor şi dându-I-se cartea proorocului Isaia, deschizând-o, era scris: „Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc… şi să propovăduiesc anul Domnului cel bine primit” (Isaia 61, 1 – 2).
Anul reprezintă o treaptă pe scara vieţii. A o parcurge înseamnă o permanentă depăşire. Pentru a fi cu adevărat „nou” trebuie o înnoire spirituală. Nu mă înnoiesc cu adevărat dacă îmbrac o haină nouă, dar mă înnoiesc dacă mă schimb în interiorul meu, dacă din mândru devin smerit, din rău – bun, din zgârcit darnic şi aşa mai departe. Spre aceasta ne îndeamnă anul bisericesc.
Anii contează nu prin numărul lor, ci prin calitatea lor, iar calitatea se măsoară cu cât am crescut, cu cât ne-am înnoit, cu cât ne-am însuşit Cuvântul lui Dumnezeu. El este cel care ne măsoară anii vieţii, El este adevărul care ne umple viaţa de adevărata Bucurie. Dumnezeu este Creatorul timpului şi al lumii, care binecuvântează cununa anului, bunătăţii Sale, Iar orice an, orice timp, este darul lui Dumnezeu pentru noi.
Pr. Ioan Cornescu
