
Printre solicitările acestora s-au numărat acordarea de bănuţi în plus, în raport cu munca prestată, bonuri în funcţie de zilele lucrătoare, precum şi alte beneficii la locul la muncă.
Confecţia SA a fost întemeiată în 1940 şi s-a dezvoltat semnificativ pe parcursul trecerii anilor, devenind o fabrică ale cărei produse sunt exportate în ţările Europei. În prezent, aici îşi desfăşoară munca 322 de angajaţi, majoritatea dintre ei vechi în fabrică de mai bine de 20 de ani. Nemulţumirile acestora datează chiar de câţiva ani, iar criza financiară a făcut ca profiturile fabricii să scadă, de aici şi greutăţile cu care se confruntă zi de zi angajaţii. Chiar dacă fabrica nu a făcut disponibilizări în anul care s-a încheiat, directorul acesteia, Constantin Racoceanu recunoaşte că mai mulţi angajaţi au demisionat din cauza faptului că salariile lor nu erau destul de mari pentru un trai decent.
„Chiar dacă e criză, n-am dat afară oameni deoarece lucrăm la capacitate maximă primăvara şi vara. Din păcate, lunile acestea sunt luni moarte şi asta nu doar acum, ci aşa a fost în fiecare an. Tot din această cauză, salariile sunt mici deoarece sunt în raport cu munca prestată, iar bonurile nu sunt proporţionale cu zilele lucrătoare ale unei luni”, ne-a declarat şeful fabricii. Angajaţii primesc lunar 10 bonuri de masă, şi, în funcţie de muncă şi de sezon, salariul acestora se încadrează între 200 şi 1.000 lei. Conform spuselor muncitoarelor, dar şi confirmărilor directorului, sumei mici mai sus menţionate i se adaugă sporul de export, în valoare de 8%, cât şi cel de vechime.

Lidera de sindicat a societăţii comerciale, Cristina Sîrbu, este în acest post din luna noiembrie şi a fost aleasă din rândul muncitoarelor, cu menţiunea că îşi va face munca din atelier. „De când m-au pus în funcţia asta, în fiecare zi sunt pe capul directorului, făcându-l să înţeleagă cu ce probleme se confruntă fabrica şi încercând să-i dau soluţii să nu mai avem atâtea probleme cu banii”.
În prezent, fabrica lucrează cu o firmă din Buzău, deşi mai are contracte cu două alte firme din Italia, însă acestea nu solicită marfă decât primăvara şi vara. „Cinci luni din an ne luăm salarii de 200 de lei. Doar vara, acestea mai cresc, al meu personal ajungând atunci la 700 de lei”, a menţionat lidera de sindicat. În luna martie a acestui an, aceasta va împlini 27 de ani de când lucrează pentru Confecţia SA.
Conform spuselor acesteia, dar şi a colegelor sale, din cele trei ateliere în care se lucrează, în cel de la parterul unităţii este extrem de frig. „Avem mari probleme cu căldura la parter. Aceasta este a doua iarnă când nu există încălzire, iar conducerea motivează defectarea unor cazane”. Astfel, angajatele sunt nevoite să coase şi să tragă la maşină îmbrăcate cu haine groase.

Muncitorii vând acţiunile pentru a mai face un ban
Acţiunile la Confecţia SA sunt împărţite atât între persoane juridice, cât şi între cele fizice, respectiv muncitoarele, directorul şi alţi angajaţi din interiorul unităţii. Dacă în urmă cu câţiva ani, Racoceanu avea o pondere din acţiuni de 5%, acum acesta a ajuns să aibă cu cinci procente în plus, deoarece muncitorii care aveau acţiuni au decis să i le vândă în schimbul unei sume de bani. „Muncitorii din ateliere au ajuns să aibă în prezent nici 3% din acţiuni”, a menţionat directorul. Printre acţionari se numără şi directoarea economică a societăţii, Maria Mamară, sora celui care ocupă scaunul de director, angajată a fabricii de mai bine de 20 de ani.
Angajaţii care încă mai au acţiuni sunt nemulţumiţi de faptul că deşi sunt acţionari, ei nu pot dovedi acest lucru deoarece nu au nicio adeverinţă la mână. „Cei care cumpără acţiuni sunt trecuţi într-un simplu registru şi nimic mai mult”, ne-a mărturisit lidera de sindicat. Aici, directorul se disculpă spunând că poate oferi aceste adeverinţe „dacă muncitorii vin să le ceară”.
Directorul promite amenajarea unor vestiare
O altă nemulţumire a celor care muncesc 8 ore pe zi în fabrică este legată de faptul că nu beneficiază de vestiare. „Trebuie să le amenajez şi le promit că voi face acest lucru imediat după ce termin ultimul grup sanitar. Vreau să le fac vestiare occidentale, pentru că sunt conştient că nu avem parte de condiţiile occidentale din cauza lipsei profiturilor în sezonul de iarnă”, a ţinut să precizeze Constantin Racoceanu.
Izabella Molnar