Amintiri din Casa Amintirilor – Altă scrisoare mamei

122

…După revoluţie am primit pământul înapoi. Că-l mai lăsam în exploataţii dar într-un an era secetă, în celălalt bătea grindina… Şi arendaşul a făcut în timpul ăsta trei case, iar noi i-am rămas datori… Şi ne-am luat pământul înapoi, că acum avem şi plug şi cal. Ne-am fi luat şi noi un tractor, dar trebuie să vindem tot pământul satului Drăgoieşti ca să ne luăm unul, şi nu ştiu dacă ne-ar ajunge. Dar s-or mai face tractoare româneşti. Că n-am mai văzut unul nou nici la televizor… O fi stat înaintea cailor…

Dar acum, mamă, am pensie. Sunt singur. Baba mi-a murit, iar nepoată-ta e la casa ei.
Şi de muncit mamă… Mai târăsc şi un picior. Casa şi ea a îmbă­trânit… Că de aia ţi-am scris. Ţigla s-a scorojit, că ştii că am luat-o de la Bârseşti, şi acum plouă prin ea. Uite, vezi, am început să mă plâng. Dar nu. Că o pâine pe zi îmi ajunge. Şi mai am şi trei găini şi un cocoş. Că un kg de porumb e 11.000 lei. Dar le dau iarbă. Şi mai am şi un purcel. Două pensii am dat pe el. Dar nu mănân­că decât iarbă. E ierbivor nu omni­vor cum ne spunea profesoara de naturale. Mâine îl leg cu sfoara şi-l scot la câmp. Că am văzut atâta tarla nearată şi fără nici un Dumnezeu. Dar nu de asta ţi-am scris.
Te-aş ruga să te duci tu pe la ăia ai mari de pe acolo să-i rogi să aibă grijă de noi ăştia mai bătrâni. Că ăştia tineri… E unul peste drum… L-am rugat să mă ajute într-o zi să tai un lemn. Cât dai moşule, mi-a zis. Păi ce să dau mă, Gheorghe, facem doar două tăieturi cu fierăstrăul, că de spart le sparg eu. Eu am venitul minim garantat, moşule, cu soţia iau 4 milioane în mână. Că de aia ţi-am scris mamă, să-mi dai consim­ţământul. Că pensia nu mi-ajunge… întreabă şi tu pe ăia mai noi care au venit acolo, de muncit cu ce… Că vrere mai am, dar putere?!… Că m-am gândit să vând pământul dar mai mult de 10 milioane nu iau pe el. Mai bine, mamă îl dau la stat, degeaba, să-mi dea şi mie venitul minim garantat. Şi le dau şi casa… Că tot se prăpădeşte, şi mi-e teamă să nu se surpe, într-o dimineaţă, peste mine, peste pustia mea de viaţă.
Ion Căpruciu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here