În România întotdeauna s-a învăţat carte de la Spiru Haret, o să-mi spuneţi, încoace. De la Spiru Haret, şi mai de dinainte. Cine a vrut a învăţat carte, iar cine n-a vrut nu i-a trebuit.
Mereu au fost examene, mereu au fost coroniţe pentru premianţi şi poate şi excursii de plăcere pentru Domnul Goe, ca să nu mai rămână repetent şi anul acesta. Dar repet: cine a vrut să înveţe carte a învăţat. Mărturie: toţi oamenii care duc de veacuri, pe umerii lor, dezvoltarea civilizaţiei române şi universale.
Şi niciodată elevii nu s-au plâns de examene. Era o mândrie pentru un elev „Capacitatea”. Capacitatea lui nea Nelu.
Nea Nelu are 78 de ani. Şi zilele acestea a venit să taie via la ţară. El a fost ţăran din tată in fiu, ţăran sărac, mereu sub vremi, şi a plecat la oraş, oraşul i-a dat o pensie pe care, dacă nu şi-o rotunjeşte cu o grădină de urzici, nu poate să iasă din iarnă sau să intre. El ştie că o să se mute în deal, dar îl roagă pe bunul Dumnezeu să-l mai ţie în vale, că are o vie. ceva pământ şi mult drag de viaţă. Şi mai poate să şi muncească, îi face plăcere să vadă cum răsare soarele şi cum îşi câştigă dreptul la viată prin puterea celor două mâini nepereche ale sale. Aseară m-a invitat la un pahar de vin. Nea Nelule, mulţumesc. îi zic, ce mai faci. Bine, mulţumesc, îmi zice, aştept să-mi mărească pensia, că tot promit, dar nu li-e ruşine… Păi, ai votat, ii zic… Da, îmi zice, şi o să mai votez peste patru ani… Ştii ce mi-au zis, că nu contează că am fost premiant la şcoală şi în viaţă, contează ce salariu am avut pe cartea de muncă. Dar pe cartea de muncă nu e trecut salariu, o perioadă, că aşa era atunci, dar eu ştiu ce salariu am avut pe fiecare lună de când m-am angajat şi până la pensie, însă ei nu mă cred. Nene, îmi zice Nea Nelu, eu ţin minte şi problema de aritmetică ce mi s-a dat la examenul de capacitate, nu mă credeţi, ascultaţi: Ne-am strâns la Şcoala din Brădiceni, elevi din 13 şcoli ale judeţului Gorj. Şef de comisie era Victor Daviţoiu, iar delegat cu noi, elevii din Brădiceni, Mircea Niculescu. Şi, ca şi azi, fiecare şcoală era la întrecere. Cine are cei mai mulţi promovaţi şi cele mai mari note. Domnul Mircea Niculescu stătea în clasa noastră şi ne-a spus: „Cine nu ştie problema, să ţină tocul drept pe hârtie, cine ştie, să lucreze”. Şi ne-a scris următoarea problemă pe tablă:
„Un loc de forma unui trapez cu baza mare de 140 de metri, baza mică 1/2 din baza mare, iar înălţimea 1/2 din suma celor două baze. 1/4 din suprafaţă s-a cultivat cu roşii. De pe fiecare metru pătrat s-au obţinut 6 kg de roşii.
Câte roşii s-au obţinut de pe toată suprafaţa cultivată cu roşii? Cantitatea de roşii obţinută s-a transformat în bulion. La fiecare 10 kg de roşii s-a obţinut un kg de bulion. Un kg de bulion s-a vândut cu 16 lei. Câţi bani s-au obţinut pe bulionul rezultat din roşii. Restul de suprafaţă a fost cultivat cu cartofi. De pe fiecare metru pătrat s-au obţinut 6 kg de cartofi, valorificaţi cu 3 lei kg. Ce bani s-au încasat de pe întreaga suprafaţă cultivată cu roşii şi cartofi? Banii au fost depuşi la CEC cu dobândă de 10%. Câţi bani a plătit CEC-ul după doi ani?”
Astăzi ne-ar trebui un calculator să rezolvăm problema în trei ore. Problema spusă de Nea Nelu, după 60 de ani de trudă. Apoi Nea Nelu a început să recite „Scrisoarea a IIl-a” de Domnul Mihai Eminescu.
-Vă rog, încercaţi să rezolvaţi problema!…
Ion Căpruciu
