Amintiri despre inegalabilul Grigore Pupăză din Arcanii Gorjului

432

După terminarea studiilor universitare, m-am retras pe această minunată Vale a Cerului din Dreapta Soarelui – Valea Jaleşului. Aici am cunoscut mari personalităţi ale vieţii spirituale, care posedau o cultură de neînchipuit, demnă de invidiat. Printre aceştia, aş aminti pe Preacucernicul părinte Constantin Runcanu, pe învăţătorul Constantin Cheznoiu şi pe profesorul de Limba şi literatura română – Grigore Pupăză.

Cel din urmă, originar din Dobriţa Gorjului, în urma căsătoriei cu învăţătoarea Elena Chirtoc, s-a stabilit la Câmpofeni. Cei doi soţi au trecut, la începutul carierei lor, prin multe greutăţi, dar, printr-o luptă dârză şi cu ajutorul Bunului Dumnezeu, au învins toate vicisitudinile sorţii.
Profesorul Grigore Pupăză a fost o personalitate proeminentă care a ştiut să strălucească atât la catedră cât şi în mijlocul oamenilor, care a trăit ardent ca o torţă vie prin entuziasmul său comunicativ, prin iscusinţa sa şi printr-o ştiinţă didactică solidă şi amplă, ce depăşea cu mult chiar manualele şcolare. Cu toate că avea capacitatea unui mare profesor universitar, Grigore Pupăză a preferat să rămână profesor la Şcoala Generală din Arcani, până la sfârşitul vieţii sale.
Personal, l-am purtat şi-l port mereu în gând, încă din ziua în care am avut bucuria de a-l cunoaşte. Datorită acestui mare cărturar, precum şi a bunului său prieten, ilustrul învăţător Constantin Cheznoiu, eu am urcat prima dată pe scena Căminului Cultural din Arcani, interpretând rolul „bătrânului”, cu prilejul amplei manifestări „Dublă sărbătoare la Arcani”. Şcoala şi Căminul Cultural din sat împliniseră 125 de ani de la înfiinţare.
Tot datorită acestor neobosiţi „apostoli ai neamului românesc”, am jucat prima dată rolul lui Tudor Vladimirescu, în spectacolul intitulat sugestiv „Şoimul din Vladimir”, spectacol cu care formaţia artistică respectivă a luat locul I la faza republicană. Acest spectacol a fost prezentat în multe localităţi din judeţ şi din ţară, iar pentru mine, subsemnatul, Ion Sanda, acest spectacol a constituit o rampă de lansare în domeniul culturii.
De la cei mai mici şcolari până la cei mai în vârstă oameni ai satului, toţi ştiau că domnul profesor Grigore Pupăză, în timpul studiilor la Şcoala Normală din Tg-Jiu, a fost cel mai bun elev. A fost şef de promoţie timp de 8 ani de zile, apoi un dascăl ideal, un cărturar desăvârşit, de o eleganţă morală şi de o înaltă ţinută intelectuală, demne de invidiat. Vorbea liber şi spontan, în fraze limpezi şi naturale, care curgeau sonore pentru că erau construite cu o mare fineţe.
Învăţătorul Constantin Cheznoiu, în homografia comunei Arcani, consemnează faptul că domnul profesor Grigore Pupăză a fost un erou al neamului, un soţ, un tată şi un cetăţean model.
Profesorul Grigore Pupăză se trăgea dintr-o familie de intelectuali din satul Dobriţa, comuna Runcu, judeţul Gorj. După terminarea studiilor, a fost numit învăţător într-un sat din Ardeal, cu o populaţie maghiară majoritară. Împreună cu copiii de aici, profesorul Grigore Pupăză a reuşit să treacă peste toate greutăţile create artificial. În anul 1939, a fost concentrat şi a luptat pe front, cu Regimentul 18 Dorobanţi – Gorj. În luptele de la Sevastopol, a fost grav rănit, iar pentru meritele militare a fost decorat de Coroana României cu Spade şi Panglică de virtute militară, clasa a V-a.
Domnul profesor Grigore Pupăză a scris, de-a lungul vieţii sale, mai multe cărţi de o valoare incontestabilă, cărţi pe care nu a putut să le publice, acestea rămânând în manuscris. Până la urmă, unele dintre ele au văzut lumina tiparului datorită fiului său, profesorul de matematică Dan Pupăză. Se cuvine să amintim câteva dintre ele şi sunt sigur că cititorii care vor avea norocul să intre în posesia lor vor fi profund entuziasmaţi de valoarea acestora: „Cartea depărtărilor”, „Jurnal de front”, „File de jurnal”, „Murmur de pe Jaleş”, „Dacă soarta ne desparte”. Împreună cu învăţătorul Constantin Cheznoiu, au tipărit „Istoria învăţământului din Gorj”.
În timpul vieţii, domnul profesor Grigore Pupăză a scris, singur sau în colaborare, „Monografia comunei Arcani”, „Monografia şcolii din Arcani”, „Dimierii din Arcani”, etc., lucrări ce vor vedea lumina tiparului în curând. Profesorul Grigore Pupăză s-a dovedit a fi un mare cercetător în domeniul folclorului, în arhivele sale găsindu-se mai multe studii din acest domeniu, studii de o însemnătate remarcabilă. Alături, găsim lucrări metodice prezentate în cadrul Cercului Profesorilor de Limba şi literatura română din Tg-Jiu. Profesorul Grigore Pupăză a depus o muncă uriaşă pentru înfiinţarea Muzeului comunei Arcani, o muncă de-a dreptul titanică, aş spune eu.
În septembrie 1996, subsemnatul, în calitate de director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Gorj, i-am înmânat domnului profesor Grigore Pupăză „Diploma de Onoare” pentru toată activitatea Domniei Sale depusă de-a lungul unei vieţi. Tot în luna septembrie 1996, am propus primarului comunei Arcani de atunci, domnului profesor Daniel Drumen, să dea denumirea Muzeului „Grigore Pupăză”, lucru care s-a şi întâmplat imediat. Marele profesor Grigore Pupăză s-a stins din viaţă în septembrie 1997, la vârsta de 82 de ani, lăsând în urma sa adevărate comori ale spiritualităţii româneşti.
Lect. univ. dr. Ion Sanda – Arcani, 2013

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here