Amintiri cu Fiii Gorjului

188

P1120331Liga Culturală Fiii Gorjului are un istoric al ei. Prin anii în care nu avea voie să existe o cât de mică formă de asociere, câţiva gorjeni cu suflet mare – în frunte cu regretatul Mitică Gârbaci – au pus la cale, în Bucureşti, o întâlnire anuală a tuturor celor cu obârşii gorjeneşti, dar care deveniseră capitalişti. Adică aveau buletin de capitală. Oamenii se revedeau, se lăudau desigur cu reuşitele lor, ascultau cântece, dansau şi se ajutau pe cât posibil în toate.

Mai ceva ca evreii sau armenii, alte popoare unite. De la care gorjenii au învăţat multe.

Oltenienii mai vechi ca fenicienii
Evident, vorba răposatului artist fotograf Vasile Blendea, unul dintre spiritele alese ce nu lipseau la nicio manifestare organizată la Muzeul Satului, de la şosea, poporul oltenian era mai vechi decât cel fenician. Iar cel gorjean şi mai şi, încât i se pierdea originea în negura vremurilor. Abia după Revoluţie, forma de asociere fu posibilă. Cu statut şi membri cotizanţi sau nu, dar cu sufletul nealterat de iubirea tradiţiilor şi multă muzică lăutărească şi neapărat gorjenească. Horele şi sârbele au fost şi sunt totdeauna la loc de cinste.
Gorjeanul – ziarul gorjenilor de pretutindeni
De ce ne oprim asupra fenome-nului cultural Fiii Gorjului? Pentru că acest fenomen i-a unit pe gorjenii din Bucureşti, devenind între timp unul de largă răspândire. Încât acum Liga Culturală cu acelaşi nume are filiale şi-n Timişoara şi curând în toată ţara. Iar ziarul Gorjeanul este ziarul de suflet al gorjenilor de pretutindeni. Precum în perioada interbelică, strălucind sub bagheta directorului Jean Bărbulescu(despre personalitatea căruia prof. dr. Zenovie Cârlugea a publicat un eseu-documentar în Gorjeanul), are şi acum 29 de abonamente în capitală şi există şanse ca el să penetreze în toată ţara.
La apropiata sărbătoare a Fiilor Gorjului, ce va avea loc duminică, în Bucureşti, gorjenii de acasă sunt aşteptaţi să răspundă chemării de suflet a celor din capitală, printr-o manifestare sărbătorească, cu aniver-sări, lansări de CD-uri şi cărţi. Plus spectacolul de cântece şi dansuri populare susţinut de Ansamblul profesionist “Doina Gorjului” cu toate vedetele sale.
De prin 90 încoace, prin osârdia autorităţilor locale, a organizat an de an o vizită a membrilor Ligii Culturale Fiii Gorjului pe meleagurile natale, la finele primei săptămâni a lunii iunie. Cum s-a întâmplat şi în acest an. Iar preşedintele de astăzi al “Fiilor Gorjului”, ziaristul Alexandru Păsărin, de loc din Strâmba de Turceni, a avut inspirata idee ca preşedintele Consiliului Judeţean Gorj să fie automat preşedintele de onoare al Ligii, cum spre cinstea sa îl avem în frunte acum pe dr. ing. Ion Călinoiu.
Proclamaţia de la Izlaz, la Muzeul Satului
Fie-mi permis să evoc o întâmplare mai deocheată, din anii dictaturii. La una dintre acele întâlniri de la actualul Muzeu Naţional al satului „Dimitrie Gusti”, cum se numeşte acum locul unde gorjenii se simt cel mai bine când nu sunt acasă, puteam da de bucluc. Reputatul istoric conf. univ. dr. Gheorghe Iscru, mare cunoscător al Domnului Tudor Vladimirescu, de la care ne place tuturor gorjenilor să ne revendicăm, a venit ca oaspete de seamă. Şi n-a sosit cu mâna goală, ci cu Steagul original pe care Tudor Vladimirescu a jurat în 1821, la Izlaz. Atunci când a citit istorica Proclamaţie către ţară a pandurilor săi.
Numai că, persoana aleasă a prezenta steagul lui Tudor era îmbrăcată în superbele straie gorjeneşti şi a vorbit plină de patos încât vorbele ei au fost interpretate ca o ofensă adusă puterii acelor vremi delicate. Când nu aveai voie să spui ce vrei şi se cerea să te cenzurezi.
De unde să ştim noi, cei de faţă, că doamna cu pricina, altfel o distinsă cercetătoare a istoriei medievale a Ţării Româneşti, este unguroaică? Aşa de bine vorbea că eram cu toţii numai ochi şi urechi. Dar ochii şi urechile băieţilor cu ochi albaştri n-au scăpat deocheata, pentru ei, cuvântare cu aluzii la problemele sociale cumplite în care trăiam noi, românii.
Exista pericolul unor măsuri drastice asupra organizatorilor. Nu-mai că şi atunci când gorjeanului îi este mai rău, există un Dumnezeu. Şeful de cabinet al preşedintelui României din acea vreme, Nicolae Ceauşescu, avea tot sânge gorjenesc. Tovarăşul Vasile Nicolcoiu se numea şi este de loc din Peştişani. „Nana”, pentru noi cei mai mici, a avut atâta diplomaţie şi sânge rece încât a prezentat toată întâmplarea ca o exagerare şi, astfel, datorită intervenţiei lui unde trebuie, după cum se spune, nimeni n-a păţit nimic. Iar din anul următor, mai cu grijă, sărbătorile Fiilor Gorjului s-au reluat. Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
An de an, prima duminică a lunii iunie îi găseşte pe gorjenii din Bucureşti printre gorjenii de acasă, în Gorj, iar la Padeş, în Câmpia Soarelui, se aduce un omagiu celui care a fost şi rămâne Domnul Tudor. Din Vladimiri.
Ion Predoşanu – Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here