Am încercat să nu mă antepronunţ înaintea …CCR. Cei doisprezece „magnifici” au dezbătut şi au dezbătut, şi au tot dezbătut, de dimineaţă până-n seară, ca să ia vulturul în gheară. Căci venise personal la ei să-i intimideze. Dar, slavă Domnului, poporul e totuşi încă suveran în România expreşedintelui Traian Băsescu.
Ei, cei doisprezece zmei, l-au renegat finalmente pe vechiul Făt-Frumos şi l-au instaurat la Cotroceni, fie deocamdată şi cu titlul de interimar, pe cel nou, pe care-l ştim cu toţii: Crin Antonescu. Ce supără este sloganul de campanie al clientelei, câtă a mai rămas, băsesciene. Mă refer adică la năstruşnica idee cu purtatul de veşminte albe, ori alte simboluri similare. Atât mai rămăsese nepătat în ţară: culoarea albă. Şi pe aceasta armata de mercenari PDL-işti s-a grăbit să o maculeze. Oricum încercarea de a masca patru ani de guvernare mizerabilă prin culoarea albă pare de la bun început un slogan de campanie totalmente neinspirat. Şi când te gândeşti că floarea numită CRIN e albă – albă. Pură. Albă ca laptele, ca fildeşii de elefant, ca regina nopţii, ca varul cu care femeile dădeau odăilor de sfintele Paşti un aer de sărbătoare. Aşa că fiind unul care interpretează tot ce-i iese în cale nu-mi pot reţine sila de a fi constatat că a întina culoarea albă cu minciunile şi ponegririle sale de preşedinte suspendat pe la Înalta Curte Europeană, ( precum cumva în Evul Mediu pe la Înalta Curte Otomană) nu e numai impardonabil ci de-a dreptul mârşav şi cinic. În mediul rural informaţia pătrunde mai greu. Sper ca şi cetăţenii români din satele şi comunele Gorjului să deschidă bine ochii, să-şi mobilizeze mintea, să-şi ascută urechile (ca lupul din povestea lui Ion Creangă, aşa cum s-a vădit a fi Traian Băsescu care ales păstor la bietele oi le-a mâncat de vii întâi pe acestea). Ştiţi dumneavoastră, stimaţi cititori ai „Gorjeanului” de ieri şi de astăzi, cărora mă adresez cu maximă sinceritate şi cel mai elementar bun simţ: răul numai cu rău poate fi eradicat! (Va urma)
Ion Popescu-Brădiceni
