Alexandru Doru Şerban, 65 de ani de la naştere

289

Joi, 4 iulie 2013, la sala de lectură a Bibliotecii Judeţene “Christian Tell” a avut loc o manifestare culturală omagială dedicată scriitorului gorjean Alexandru Doru Şerban, cu prilejul împlinirii a 65 de ani de la naştere. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Cercetătorilor şi Autorilor de Carte Gorjeni, care poartă cu cinste şi mândrie numele regretatului om de cultură, în colaborare cu instituţia gazdă. Au fost prezenţi poeţi şi prozatori, epigramişti, profesori şi iubitori de cultură, ziarişti, apropiaţi ai marelui dispărut, soţia – prof. Valentina Şerban, fiul – Radu Şerban, specialist în medicină veterinară.

Personalitate de excepţie în spaţiul cultural gorjean şi naţional, de care se leagă apariţia a 47 de volume de poezie, proză, umor, lucrări documentare, cel mai prolific dintre scriitorii gorjeni contemporani a fost evocat în discursuri pline de sensibilitate şi recunoştinţă de către: prof. dr. Ion Mocioi, prof. Grigore Haidău, prof. Marin Colţan, epigramiştii Marian Dobreanu şi Nicolae Brelea, medicul şi poetul Doru V. Fometescu, romancierul Ion C. Gociu, poetul George Drăghescu, ing. Sabin Cornoiu. Activităţile comemorative s-au încheiat cu depunerea unei coroane de flori la mormântul scriitorului şi o vizită la Biblioteca “Alexandru Doru Şerban” organizată chiar în casa părintească din localitatea Preajba. Cuvântul evocator pe care îl prezentăm mai jos în ziarul nostru a fost rostit de prozatorul Ion Elena, prieten şi colaborator apropiat al lui Alex. Doru Şerban.
Conf. univ. dr. Victor Troacă, Preşedinte al Asociaţiei Cercetătorilor şi Autorilor de Carte Gorjeni “Alexandru Doru Şerban”

Rememorări – Alexandru Doru Şerban, omul frumoaselor rânduieli

Când am ales să scriu aceste rânduri despre omul şi scriitorul Alexandru Doru Şerban, gândul mi s-a oprit mai întâi la o realitate foarte simplă dar deosebit de relevantă – aceea ce ţine de selecţia cuvintelor, pentru că ele, cuvintele în întreaga lor filosofie, sunt cele ce vorbesc despre personalitatea marelui dispărut dintre noi. Prietenul meu însuşi, de la care am avut foarte multe de învăţat, îşi alegea cuvintele cu multă aşteptare şi cumpătare, în funcţie de puterea lor de convingere faţă de un anume fapt sau o anume existenţă. Alexandru Doru Şerban era sincer cu sine pentru a fi sincer cu ceilalţi, se respecta pe sine pentru a-i respecta pe alţii, trăia în credinţă şi perpetuă nădejde, cu un cult faţă de familie ca valoare sistemică, era un neobosit admirator şi propovăduitor al autenticităţii în tradiţii şi datini, un apărător al originalităţii şi valorii în creaţia literară, un adept al moralităţii şi spiritului civic curat, împăciuitor şi constructiv în viaţa socială. Era omul care lăsa în urma sa frumoase şi durabile împliniri. Îi plăceau lucrurile pregătite din timp, planificate şi bine organizate, nu accepta niciun fel de improvizaţie, ştia să se deschidă către oameni, să-şi construiască echipa şi să lucreze în armonie şi înţelegere. Înţelepciunea şi toleranţa îi erau mereu la îndemână, era preţuit de apropiaţi şi de lumea cu care se întâlnea. Participarea sa la emisiunile de radio şi televiziune sporea audienţa acestor posturi. O însemnată şi strălucitoare perioadă din biografia vieţii distinsului om de cultură Doru Şerban se confundă în semnificative străluciri cu activitatea de consilier editorial la Editura “Ager” şi la periodicul de informare, cultură şi divertisment “Ager”, care a apărut la Târgu-Jiu între anii 1992 – 2010.
Când mă gândesc la Alexandru Doru Şerban îmi aduc aminte de omul rigorilor, cinstit şi corect, straşnic cu sine pentru a nu greşi, neobişnuit de săritor la greu, apropiat şi iubitor de semeni, extraordinar de aşezat în bune rosturi, prospectiv, dinamic şi insistent în acţiune, mai întotdeauna potrivit cu împrejurările, tenace şi chivernisitor la treburile vieţii, un minunat iubitor de adevăr, de bine şi frumos în drumul existenţei. Am fost împreună la multe întâmplări literare, am colindat pe drumuri şi poteci din Gorj pentru a descoperi valori ale etosului şi etnologiei noastre, nestemate ale folclorului şi meşteşugurilor populare, imagini perene şi pilde măreţe din biografiile gorjenilor. Unde călca Domnul Şerban înflorea iarba şi se primeneau grădinile, sufletul semenilor se lumina, se deschidea. Îi plăcea să rămână mult timp printre oameni, să le cunoască viaţa şi preocupările, bucuriile şi aspiraţiile, evenimentele semnificative din satul sau oraşul lor. Eu însumi păstrez la loc de cinste în propria-mi biografie freamătul tainic şi oglinda zilelor petrecute împreună acum 16 ani în sanctuarul sacru al Mănăstirii “Sfânta Treime” de la Strâmba-Jiu. Era de admirat spiritul său justiţiar, de om al echilibrului etic, de cetăţean demn, de înaltă onoare, la care găseai de foarte multe ori un sfat binevenit, folositor. Nu voi uita niciodată cât de frumos a iubit viaţa, ce grijă şi priorităţi acorda familiei, soţiei şi unicului fiu, rudelor şi afinilor. Ce să mai spun de gingăşiile şi opera dăruite Dariei, unica nepoţică! Bunelul, pentru că aşa îl aflase ea, ar fi împlinit 65 de ani în 4 iulie 2013. Dar ceva s-a întâmplat şi ceasul său s-a oprit neiertător. Doamne, ce caracter frumos avea acest om! Şi ce mult îi plăcea frumoasa şi trainica rânduială!
Prof. Ion Elena

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here