ALEXANDRU C. CALOTESCU – NEICU (II)

230

Din certificatul dat de primarul comunei, Lăpădat Stuparu şi de notarul Nicolae Hătulescu, la data de 23 martie 1920 a reieşit că familiei Calotescu i-au fost luate de trupele de ocupaţie:

– cca. 50.000 – 60.000 kg fân;

– cca. 50.000 – 60.000 kg orz – paie;

– cca. 200.000 – 300.000 kg paie fân;

– cca. 11.000 – 14.000 litri ţuică;

– cca. 3.000 – 5.000 litri vin;

– cca. 10 vagoane porumb în drugi;

– cca. 2.500 – 3.000 kg fasole;

– cca. 1.200 – 1.500 kg brânză;

– cca. 20 – 24 boi;

– 60 oi;

– cca. 8 – 12 iepe;

– 350 porci şi purcei;

– 4 cai trăsură;

– 1 trăsură cauciuc;

– 14 ha pădure tăiată etc.

Pe moşia boierului Al. C. Calotescu – Neicu şi-au desfăşurat activitatea cu acte 15 săteni, care îndeplineau diferite slujbe: pădurar, vizitiu, şofer, femeie în casă; rândaş, morar, păzitor de vite ş.a. Fără acte lucrau 5 persoane, care încheiau actele de învoială cu boierul, prin care primeau bani, produse sau alte drepturi, inclusiv cele de păşunat şi de adunat surcele din pădurea moşiei. Boierul limita supuşilor drepturile din învoieli, ca să-i prindă datori. După Primul Război Mondial, când s-a înfăptuit reforma agrară pentru cei care au luptat ori pentru familiile veteranilor, unii proprietari nărăviţi la rele au vrut să se sustragă de la împărţirea pământului. Printre aceştia s-a aflat şi Al. C. Calotescu – Neicu, care printr-o înţelegere condamnabilă cu inginerul hotarnic, s-a sustras de la împărţirea unei mari porţiuni de teren. La plângerile ţăranilor s-a dus o luptă grea pentru demascarea demersurilor frauduloase ale lui Alexandru – Neicu. În orele libere Alexandru C. Calotescu – Neicu s-a ocupat de literatură scriind povestiri, epigrame ori traducând din Guy de Maupassant. Astfel şi-a pus în valoare talentul literar şi cunoştinţele de poliglot. Simţind pericolul izbucnirii celui de al II-lea Război Mondial, a tradus şi poezii ale autorilor germani L. F. von Göcking şi Lessing. Activitatea de creaţie a început-o în anul 1909, când a publicat în revista „Şezătoarea săteanului” povestirile: „Stejarul lui Maxim Rusu” şi „Codrul de lângă moară”, precum şi poezia „Bisericuţa”. În anul 1910 împreună cu V. D. Hortopan a redactat şi a susţinut financiar tipărirea „Calendarului Gorjului pe 1910”, prima culegere de literatură beletristică pentru gorjeni. În acest „Calendar” Al. C. Calotescu – Neicu a publicat: proza originală „Moş Frunză – lăutarul”, traducerea „Cerşetorul” după Guy de Maupassant şi poezia populară „Codrule, codruţule”. În anul 1914 Al. C. Calotescu – Neicu a debutat în volum cu cartea de povestiri „Crucea dragostei”, apărută la Editura „Flacăra” Bucureşti, care a fost reeditată în anul 1929 la „Ramuri” Craiova. În anul 1941 a publicat la Craiova volumul în proză „Alte vremuri, altă lume”. În perioada 1919 – 1945 Alexandru – Neicu a scris epigrame, pe care le-a publicat iniţial în „Ramuri” ori în alte publicaţii (inclusiv în „Gorjanul”, fiind prieten cu Jean Bărbulescu, cu care se vizita reciproc). Aceste epigrame le-a adunat în decursul anilor în volumele: „Epigrame” („Ed. Fundaţiei Regale”, Bucureşti, 1935); „Sburături” (Colecţia „Pământ şi suflet oltenesc, Craiova, 1936); „Caiet de epigrame” (Editura „Ramuri”, Craiova, 1940; „Drept la ţintă” (Editura „Ramuri” 1941). O recunoaştere naţională i-a adus lui Al. C. Calotescu – Neicu tipărirea „Antologiei epigramei româneşti”, realizată în colaborare cu N. Crevedia şi apărută la Editura „Cartea Românească” în anul 1933. Ediţia a doua a cărţii a fost publicată în anul 1934. Cunoscător al limbii şi literaturii franceze, a tradus cărţile „Câteva povestiri” (1941) şi „Amintiri” (f.a.) de Guy de Maupassant. Al. C. Calotescu – Neicu s-a manifestat creator mai ales în cercul autorilor craioveni, cu aceştia stabilind relaţii de colaborare şi prietenie. Cu Ion Dongorozi şi C. Şaban – Făgeţel a redactat revista „Vatra” iar în perioadele dificile financiar a subvenţionat tipărirea publicaţiilor de cultură şi informare documentară „Ramuri” şi „Arhivele Olteniei”, la care a colaborat cu creaţii. Recunoscându-i-se meritele în viaţa literară a Olteniei, dar şi valoarea creaţiilor personale, la constituirea Societăţii Scriitorilor Olteni, în data de 21 martie 1937, Al. C. Calotescu – Neicu a fost ales membru al comitetului de conducere. Atras de mişcarea culturală a Craiovei, Neicu a cultivat relaţii de prietenie cu actorii Teatrului, în mod special cu Remus Comneanu, care în cadrul spectacolelor, frecvent îi recita din epigrame. Pe actorii Teatrului craiovean i-a adus la Broşteni să interpreteze în faţa sătenilor mai multe piese de teatru. De fapt în conacul de la Broşteni au fost prezenţi în perioada interbelică mulţi dintre intelectualii vremii: Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, I. Dongorozi, T. Arghezi ş.a. (Va urma)

Prof. drd. Marcela Mrejeru, Al. Doru Şerban

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here