2 – Cum să ne protejăm culturile de câmp
Meteorologii spun cam la unison că anul acesta lunile iunie, iulie și august vor fi secetoase și de regulă ce spun ei se adeverește. Nu că în zona noastră aceste luni ar fi prea bogate în precipitații, dar dacă lipsa acestora este peste normal, chiar că trebuie să ne facem griji.
Gorjul, nici pe vremea când țara iriga peste 4 milioane de hectare, nu se prea omora cu aplicarea de „dușuri” pe caniculă culturilor agricole. Acum în afara micilor parcele cu legume din unele zone de pe malurile Jiului, Motrului, Amaradiei, Uncioaiei etc nu se poate discuta despre culturi irigate. De aceea trebuie să luăm măsuri speciale, astfel ca deficitul de precipitații să nu ne dijmuiască dramatic recoltele pentru care nu de puține ori ne spetim muncind și strângând puternic cureaua.
În cultura mare, neavând amenajări pentru irigații nu ne rămân la îndemână decât unele măsuri agrotehnice.
Cerealele păioase – sunt realizate ca producție iar pentru ele nu mai putem interveni decât prin eliminarea concurenței, a buruienilor, desigur prin ierbicidarea adecvată, astfel ca un pahar de apă de se află în lan, acesta să revină plantelor de cultură. Dacă ținem cont și de faptul că în iulie se recoltează putem considera că acestea nu vor avea prea mult de suferit, mai ales dacă în loc de grâu am cultivat triticale, mult mai rezistent la factorii naturali de cultură deficitari. Lucernierele – trebuie fertilizate cu 100 kg complexe/ha după fiecare coasă spre a facilita accesul plantelor la substanțele nutritive și a reduce efectele stresului hidric la care le va supune deficitul de precipitații.
Porumbul – cultura cea mai răspândită în județul nostru, va fi cultura cea mai expusă crizei hidrice și de aceea, până nu-i prea târziu, reduceți densitatea la 40 – 45 mii plante/ha, asta însemnând peste 30 cm distanță între plante pe rând (considerând că distanța între rânduri este de 70 cm), dar mai ales neapărat doar o singură plantă în cuib și o distribuție cât mai uniformă a plantelor pe rând. Chiar și 35 mii plante/ha este o densitate mult mai potrivită acestei situații decât 45 – 50 mii plante/ha sau, Doamne ferește, peste aceasta.
Astfel paharul de apă de care aminteam mai sus se împarte unui număr mai mic de plante și deci asigură mai bine apa plantele. Totodată semănați neapărat hibrizi timpurii și semitimpurii, grupele FAO de precocitate 190 – 320 căci au șanse mai mari decât cei târzii și semitârzii să treacă cu bine stresul hidric ce se pare că va fi în această perioadă.
Eliminarea buruienilor este de asemenea extrem de importantă, căci ele au o mai mare capacitate de extragere din sol a apei si substanțelor nutritive decât plantele de cultură.
De această dată nu erbicidarea totală, la sol sau în vegetație, ne va salva, ci lucrările solului, manuale sau mecanice, sunt cele mai indicate. Ele odată cu înlăturarea buruienilor concurente vor face și afânarea solului și întreruperea capilarității la suprafață, cu reducere puternică a pierderii apei din sol prin evaporare. Anul acesta se va vedea mai clar ca oricând efectul benefic al arăturii de toamnă față de cea de primăvară. Cine va avea ochi de văzut va vedea și minte de priceput va pricepe. Poporul nostru are o vorbă înțeleaptă care pe toți ne învață că „o prașilă bună face cât o ploaie bună”, ceea ce este lesne de înțeles că eliminând concurența buruienilor facem ca resursa de apă și substanțe hrănitoare din sol să rămână numai la dispoziția culturilor.
Trebuie neapărat să o aplicăm în situația ce se prevede a fi. Mai putem uza și de fertilizanți chimici, care de preferință, este bine să fie complexele. Dacă au și trei elemente – N, P, K – cu atât mai bine. Administrarea doar de azot este aproape contraindicată, căci fosforul și potasiu pe timp secetos se extrag și mai greu din sol. Astfel azotul devine puternic excedentar, ceea ce face aproape cât o carență, și sensibilizează plantele la boli, prelungește mult vegetația, ceea ce reduce păstrarea peste iarnă în bune condiții a recoltei și de aici alte posibile pagube.
Gelozia este singura boală pentru care ar trebui să se acorde concediu medical nelimitat. – Ion VELICAN
Îngrășămintele chimice trebuie administrate fracționat, la semănat și la fiecare prașilă, dar nu localizat, în apropierea plantelor, ci împrăștiate pe tot intervalul dintre rânduri pentru a determina rădăcinile plantelor să exploreze un volum edafic mai mare, cu șanse sporite de a găsi apă și hrană. În concluzie dacă am arat din toamnă, dacă am pregătit bine patul germinativ, dacă am semănat la timp și hibridul potrivit, dacă asigurăm sănătatea plantelor, densitatea corectă și o bună uniformitate în distribuția plantelor pe rând, dacă vom fertiliza echilibrat și cu distribuție fragmentată și pe toată suprafața de cultură și dacă vom face și două prașile manuale și 3 – 4 prașile mecanice, avem destule motive să sperăm că prin cămara și pătulul nostru nu va fluiera vântul în iarna viitoare.
Am enumerat doar câteva „dacă”, lista-i mai lungă, dar … mai trebuie și ca în perioada înfloririi și polenizării ca și la umplerea bobului să fim scutiți de arșiță, asta însă nu depinde de om, ca să avem un număr normal de boabe în știuleți și acestea să fie bine crescute, să nu fie șiștave.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
– vol. 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
– vol. 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
– vol. 3 – Pomicultură – ediția 2022
– vol. 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon: 0765 622 623 – luni – vineri între orele 08.30 – 16.00, sau – 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, pe pământ – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea 383/2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele.
Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
