Agricultura pe înțelesul tuturor – Pledoarie pentru cultura arbuștilor fructiferi în grădinile familiale (II)

1095

14 – Merișorul – este o plantă înrudită cu afinul, sub aceleași condiții de cultură și aceeași utilizare. Frunzele – conțin: arbutină, hidrochinonă, taninuri, flavonoide și au efect diuretic, energizant, litontriptic, antidiareic, antiseptic al căilor urinare, în litiaza renală, infecții urinare, cistite, reumatism, gută, diaree, enterocolită, colici intestinali, hemoragii menstruale, balonări. Fructele – de mărimea și forma afinelor, dar de culoare roșie, se coc în septembrie – octombrie și conțin: vitaminele B, C, retinol, acid ascorbic, tocoferol, niacină, piridoxină, săruri minerale de potasiu, fosfor, calciu, fier, mangan, taninuri, substanțe antibacteriene, antimicotice, fibre digestive, flavonoide, saponine, fenoli, acizii grași Omega 3, 6, 9, uleiuri volatile, zaharuri, antioxidanți, glucoză, fructoză, antocianine, proantocianidină, resveratrol, piceatanol, pirostilbenzen, quercitină, miricetină, peonidine, acid salicilic, 46 cal/100 gr fructe ș a. Au efect în anemii, litiaze renale, în eliminarea calculilor renali, antibacterian intestinal, astringent, în normalizarea tranzitului intestinal, prevenirea infecțiilor renale, în tuberculoză, alte afecțiuni pulmonare, în combaterea Helicobacter pylori și eColi, în combaterea cistitei bacteriene, antioxidant (de 20 de ori mai mare decât al vitaminei C), inhibă creșterea celulelor canceroase, îmbunătățește sistemul imunitar, în răceli, tuse, afecțiuni gingivale, împiedică formarea plăcii bacteriene și a tartrului pe dantură, previn căderea dinților, întăresc sistemul osos, combat reumatismul, guta, afecțiunile glandei tiroide, stimulează producerea hormonilor tiroidieni F 13 și F 14, a acidului ursolinic. Au efect antiinflamator, diaforeic (provoacă transpirația), în cistitele acute și cronice, uretrite, leucemie, pielonefrită, reduc mirosul urinei, cariile dentare, previn gripa, guturaiul, întârzie îmbătrânirea, pierderea memoriei, combat cancerul de sân, previn acumularea toxinelor în corp, combat diabetul, motiv pentru care sunt supranumite „insulina verde”, cresc colesterolul bun și reduc pe cel rău, previn tromboza, ateroscleroza, previn alergiile, scad tensiunea arterială, previn bolile cardiovasculare, provoacă eliminarea surplusului de apă din corp, previn abcesele. Se consumă ca atare, confiate, sub formă de suc, sirop, gem, lichior și alte preparate de cofetărie. Consumate în exces, mai mult de 200 gr/zi, pot produce reflux gastroesofagian, diaree, mai ales copiilor mici, gravidelor, alergicilor la acidul acetilsalicilic (aspirină).
15 – Murul – crește bine în Europa și Orientul mijlociu și mai este numit și „rug de munte”. Hipocrate, în secolul al IV-lea îHr, îl menționează pentru virtuțile sale medicinale. Se cunosc acum peste 100 de specii și 1.000 de varietăți hibride, cu sau fără țepi, de la care se folosesc în scop alimentar și terapeutic frunzele și fructele. Frunzele – conțin: tananți, flavonoide, vitamina C, acid malic, oxalic, tartric, lactic, inozitol ș a și se folosesc sub formă de ceai în gargare contra inflamațiilor gingiilor, ale cavității bucale și gâtului căci au efect astringent, tonic. Fructele, murele – conțin: vitaminele A, C, proteine, pectide, acid salicilic, citric, mucilagii, flavonoide, și ca suc protejează capilarele vasculare, reduc febra, calmează, iar ca infuzie se folosesc pentru gargară în stomatite, faringite. Se pot consuma și ca atare și au rol vitaminizant, tonic general, revigorant, răcoritor căci sunt aromate, au gust dulce-acrișor, plăcut. Nu sunt contraindicații în consumul de mure. Murele sunt de diferite forme și mărimi, de culoare negru-intens sau albăstrui, perisabile.
16 – Scorușul negru, aronia – este considerat „cea mai eficace armă naturală contra cancerului”, deoarece scorușele conțin cei mai puternici antioxidanți naturali și de aceea sunt incluse în meniul cosmonauților ruși. Este un arbust de talie medie, 1,5 – 3, 0 m, decorativ prin flori, fructe și frunze, rezistent la ger, puțin pretențios la condițiile de cultură și poate da producții de 20 to fructe și 30 kg miere/ha căci este o plantă puternic meliferă. Se poate cultiva pe terenuri scheletice, cu pantă sub 15%, dar se vor evita cele sărăturate și cu apă stagnantă, fără drenaj, până la altitudinea de 1.200 m. Se înmulțește prin semințe, drajoni, marcote sau altoit pe păducel. Se plantează toamna sau primăvara, după toate regulile pomilor și arbuștilor fructifer, în schemă de 2,8 – 3,5 x 1,2 – 1,5 m și se conduce preponderant sub formă de tufă cu 5 – 8 tulpini multianuale, cărora li se aplică anual tăieri de rărire. Terenul plantației poate fi înierbat sau ogor negru și necesită o ușoară fertilizare sau udare în anii secetoși. Scorușele – sunt bace de culoare neagră sau roșu-maronie, se coc în iulie – august, conțin: antociani – cei mai puternici antioxidanți din natură, taninuri, vitaminele A, complex B, C, E, Q, acizi organici, săruri minerale de potasiu, sodiu, mangan, fier, iod, fosfor, zaharuri, carotenoide, fibre digestive, proteine, grăsimi, acid folic și sunt considerate unele dintre primele 10 superfructe ale lumii. Consumate ca atare, congelate sau sub formă de suc, sirop, gem, marmeladă, compot, dulceață, ceai etc au efect antioxidant, anticancerigen, detoxifiant, de îmbunătățire a sistemului imunitar, de combatere a radiațiilor cosmice și solare, de creștere a capacității cognitive a creierului, întărire a vederii, de reglare a tensiunii arteriale, antibacterian, în curele de slăbit, de prevenire a cancerului, a bolii Alzheimer, în tratamentele arterosclerozei, de întârziere a îmbătrânirii, de combatere a stresului, oboselii, de prevenire a pierderii memoriei, a bolilor de piele, antialergic, combate rinitele, de îmbunătățire a metabolismului, de prevenire a infecțiilor virale, bacteriene, a bolilor contagioase la copii, de curățire a colonului, de combatere a constipației, de mărire a elasticității vaselor de sânge și a vascularizării creierului, în buna funcționare a ficatului, a aparatului urinar, în prevenirea cardiopatiilor, în întărirea imunității, antihistaminic, antiinflamator, antialergic, de purificare a sângelui. Sunt indicate mai ales gravidelor, hipotensivilor, diabeticilor și fără contraindicații tuturor oamenilor. Din scorușe se extrag și pigmenți alimentari, se prepară creme de protecție solară și alte medicamente.
17 – Smochinul – Se cultivă ușor în grădinile familiale, în partea de sud a construcțiilor sau gardurilor spre a beneficia de cât mai multă lumină și de protecție contra vânturilor reci, dar și în ghivece și spații protejate, caz în care toamna frunzele nu cad așa rapid ca la plantele din câmp, sau dacă au căzut sunt imediat înlocuite de altele noi. Deși suportă bine seceta nu strică să-l și udați pentru a spori cantitativ și calitativ recolta. Smochinele – pot avea culoare neagră, roșie, galbenă, mov, verde, maro. La noi sunt pretabile a fi cultivate soiurile cu smochine roșii, galbene sau verzi deoarece acestea au timp să se coacă. Soiurile cu fructe verzi pot da chiar trei recolte pe an iar cele cu fructe galbene sau roșii dau două recolte pe an. Ele conțin: invertină, proteine, glucide, substanțe azotate, celuloză, pectide, colagen, vitaminele A, B, C, PP, energie – 70 kcal, tiamină, riboflavină, niacin, folac, beta-caroten, licopen, luteină, latex, lipodiastroză, amilază, protează, fier, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, brom etc și au efect emolient, calmant, tonifiant, vitaminizant, laxativ, hemostatic, antiinflamator, de încetinire a îmbătrânirii, antirid, de revitaminizare a pielii uscate, reparator și restaurator cutanat, de eliminare a celulelor de piele moarte, protector al inimii, de combatere a hipertensiunii, a cancerului de colon, de sân, de întărire a tranzitului intestinal, de combatere a eczemelor, vitiligo, acnee, psoriazisului, protector în transmiterea bolilor venerice, de întărire a imunității, de reducere a riscului de Alzheimer, reduce colesterolul rău din sânge, obezitatea, în bronșite, astm respirator, anemie, în reglarea funcției sexuale, de întărire a memoriei, Se consumă crude, uscate, sub formă de infuzie, pasate, ca vin, lichioruri, distilate. Fierte în lapte grăbesc vindecarea abceselor, a plăgilor, bătăturilor, furunculelor, negilor. Sunt contraindicate copiilor mici deoarece scot calciul și fierul din sânge și îl elimină prin scaun, anemicilor. Gravidele nu trebuie să consume cantități exagerate de smochine. Frunzele – sub formă de decoct au efect în infecțiile aparatului circulator, ale rinichilor, în cistite, amigdalite, angină, în astenie fizică și psihică, bronșite cornice, în reglarea ciclului menstrual, colite, constipații cronice, gastrite, guturai, inflamații pulmonare și ale gâtului, insomnii, iritații gastrointestinale, nefrite, puseuri de răceală, febră acută, stomatite, gingivite, tuse, viermi intestinali. Ramurile tinere – prin latexul lor diminuează petele de vitiligo, negii. Ramurile și frunzele verzi rupte secretă un latex iritant al pielii și ochilor.
18 – Socul – un arbust de înălțimea variabilă, de la pitic de 1,0 m la înălțime de 10 m, de la care se folosesc în scop alimentar, medicinal sau gospodăresc rădăcinile, tulpinile, scoarța, frunzele, florile și fructele, practic întreaga plantă. Este puțin pretențios la condițiile de cultură, poate cere doar ceva mai multă lumină, și crește spontan bine în toată Europa, nord-vestul Africii, sud-estul Asiei, de la cele mai joase altitudini până la poalele munților, pe soluri neutre până la puternic acide, pH-ul 5 – 7, freatic umede. Se poate cultiva sub formă de tufă individual sau în schema 3,5 x 3,0 m și are o mare putere de drajonare. Solul plantației poate fi întreținut ca ogor negru sau înierbat, caz în care poate fi cosit sau pășunat căci ierbivorele nu-l distrug. Se înmulțește prin drajoni, butași, despărțirea tufei, Atenție – având o mare putere de drajonare poate ocupa ușor tot spațiul și de aceea trebui lichidați anual drajonii. Pe durata exploatării sunt necesare foarte puține tăieri, acestea vizând mai ales igiena și aerisirea coroanei, tufei, precum și înlocuirea ramurilor bătrâne de schelet. Fructele socului – conțin: vitaminele A, B, C, rutoid, izocvercetină, zaharuri, antociani, săruri minerale de calciu, potasiu, magneziu, uleiuri volatile, mucilagii, glucide, glucozizi, flavonoizi, amine, etilamină, izobutilamină, bioflavină, colină, acizii grași Omega 3 și 6, pectine, tanin, și au acțiune detoxifiantă, laxativă, antiseptică, diuretică, de favorizare a transpirației, de slăbire, contra răcelii, gripelor, anticonstipație, de întărire a sistemului imunitar, a sistemului osos, pielii, în tratarea alergiilor, rujeolei, scarlatinei, obezității, hemoragiilor, diabetului, întărirea sistemului imunitar, tulburărilor respiratorii, sinuzitei, a bolilor degenerative, antireumatică, au efect galactogog – stimulează producerea laptelui. Se consumă proaspete sau uscate, sub formă de suc, sirop, vin, tinctură, lichior, ceai, decoct. Atenție – fructele necoapte și semințele celor coapte sunt toxice producând vomă, diaree, tulburări gastrice. Fructele se mai folosesc și la tratamente externe în caz de abcese, furunculoze, urcior, acnee, conjunctivită degenerativă, arsuri de gradul 2 și 3, în hrana albinelor. Consumate în cantitate mare pot provoca greață, vomă, arsuri stomacale, convulsii, respirație grea. Se recomandă în cure repetate de 10 zile urmate de câte o pauză de 5 zile. Florile de soc – sunt mult mai bogate în principii active decât fructele și au și o utilizare mai mare decât acestea, atât singure cât și în amestec cu fructe, scoarță, atât proaspete cât și uscate. Socata – o băutură răcoritoare din flori proaspete și lămâie are un puternic efect revigorant, pe lângă multe altele. Ceaiul de flori de soc are efect diuretic, depurativ, sudorific, diaforetic, emolient, laxativ, purgativ, antiseptic, cicatrizant, antinevralgic, antialergic, în afecțiunile renale și urinare, în dizolvarea nisipului și calculilor renali, în mărirea cantității de urină, în gripă, guturai, răceli, răgușeli, tuse, sinuzită, faringită, astm bronșic, TBC, rujeolă, scarlatină, inflamații ale plămânilor și bronhiilor, gingivită, reduce colesterolul rău din sânge, în calmarea durerilor reumatismale, artroze, artrite, sciatică, nevralgii de trigemen și intercostale, ochi iritați, în stimularea aparatului imunitar. Se folosește și în uz extern pentru piele scorțoasă, furunculoză, abcese, degerări, arsuri, urticarie, conjunctivite, blefarită, orgelet (urcior) etc. Scoarța – conține, pe lângă altele, substanțe diuretice, oxalat de calciu și se folosește în scopuri terapeutice singură sau în mestec cu flori, frunze și fructe de soc, potențându-și reciproc efectele.
19 – Trandafirul de dulceață – Trandafirii de dulceață se conduc cel mai bine sub formă de tufă, dar unele soiuri pot fi conduse și ca pom pe trunchi de înălțime mică-medie, caz în care necesită tutorare în primii ani, ori ca trandafiri urcători pe pereți, garduri, șpalieri. Agrotehnica trandafirilor de dulceață este cea comună tuturor arbuștilor fructiferi și este dictată mai ales de vigoarea plantelor și de importanța decorativă pe care o acordăm. Unele soiuri, mai sensibile la ger și cu tufă pitică trebuie protejate peste iarnă prin mușuroirea tufei care se desface primăvara, înainte de pornirea în vegetație. Florile de trandafir – conțin: uleiuri eterice, acid malic, citric, pectine, taninuri, vitaminele A, B 2, C, K, PP, săruri minerale de calciu, fier, magneziu ceea ce le imprimă un important rol în industria medicamentelor. Se știe că au efect antipiretric, antiinflamator, antiseptic, astringent, iar ca aplicare externă au efect decongestionant, de reducere a temperaturii în stările febrile, antiinflamator, antimicrobian, hemostatic, anticongestiv. Sunt recomandate în caz de diaree cronică, dizenterie, hemoptizie, afecțiuni bucale și ale amigdalelor, faringelui, glosită, afecțiuni oculare, vaginale, în gripe etc sub formă de infuzie, ceai, tinctură, miere de trandafir de dulceață. Florile trandafirilor de dulceață sunt estetice și ca flori tăiate, de glastră, iar plantele sunt extrem de frumoase și decorative oriunde se află.se cultivă o mulțime de soiuri de trandafir, de diferite arome și culori.
20 – Zmeurul – Este un arbust fructifer util și prin aspectul său decorative, prin forma tufei, culoarea și mărimea frunzelor dar și prin mărimea, culoarea și abundența fructelor a căror culoare variază de la galben lucios, portocaliu, roșu până la violet și albastru-negricios la hibrizii zmeur x mur. Tehnologia de cultură este cea specifică arbuștilor fructiferi căci se poate conduce ca tufă sau pe trunchi scurt, ca plantă individuală sau în garduri fructifere ori plantații comerciale, liber sau susținut pe spalier. Cu cât tufele sunt mai rare, aerisite, cu atât producția este mai mare și de calitate mai bună. Poate crește înalt de 1 – 5 m, în funcție de vigoarea soiului și de ceea și schema de plantare este variabilă. De asemenea se poate cultiva și în ghivece, soiurile cu talie sub 1,5 – 2 m și predispoziție de formare a tufei. Poate fi cultivat cu rezultate remarcabile și în grădinile familiale de la oraș, în teren sau ghivece (anumite soiuri), Se înmulțește prin drajoni, butași, marcote sau altoire în procesul de ameliorare. Zmeura, fructul – conține: pectine, acid citric, malic, salicilic, succinic, galic, elagic, fenoli, antioxidanți, quercitină, zaharuri, mai ales levuloză, fragarină, acizi liberi, carotene albuminoide, taninuri, ciamină, săruri minerale de cupru, calciu, fier, iod, potasiu, fosfor, magneziu, vitaminele A, B, C E, oxalați etc motiv pentru care au efect diuretic, laxativ, depurativ, astringent, antidiareic, dezinfectant, tonic, stomatic, revitaminizant.
De aceea sunt indicate în tratamentele căilor respiratorii, rinite, afecțiuni ale tractului digestiv, combaterea menstruației dureroase, gastritelor hiperacide, faringitelor, laringitelor, diareii, anemiei, asteniei, febrelor, afecțiunilor ginecologice, tiroidiene, amigdalitelor, arsurilor gastrice, ciclului menstrual neregulat, cistitelor, colicilor renali, congestiei pulmonare, constipației, diabetului, dismenoreei, hipotensiunii, nefritelor, obezității, pielitelor, piroxisului, prostatitei, reumatismului, spasmelor gastrointestinale, arderii grăsimilor din corp, consolidării imunității, întăririi vederii și sănătății ochilor, combaterii răcelii, răgușelii, cancerului, mai ales cel de colon, a ulcerelor gastrointestinale, candidozei digestive, obezității, a ridurilor, a tenului gras, a seboreei, acneei, punctelor negre. Este totuși nerecomandat consumul exagerat și îndelungat de zmeură, este interzis suferinzilor de litiază renală sau biliară, gravidelor în primele luni de sarcină, în alăptare căci poate reduce secreția de lapte, suferinzilor de hepatite, ciroză hepatică, litiază urinară, afecțiuni cardiace sau colite. Frunzele de zmeur – sub formă de infuzie, decoct sunt bune ca gargară contra nevralgiilor dentare, erupțiilor tegumentare, abceselor, furunculozei, dermatitelor, rănilor, conjunctivitei, stomatitelor, faringitelor, laringitelor, altor infecții ale gâtului, pentru diminuarea ridurilor etc.
Acum, după ce ați citit cele de mai sus, sper că v-ați convins că este mult mai bine să vă tratați, preventiv, dar și curativ, cu aceste produse naturale preparate chiar în grădina și/sau bucătăria dumneavoastră. Pe lângă faptul că organismul nostru suportă mult mai bine produsele naturale comparativ cu cele industriale, și faptul că astfel economisiți și sume uriașe de bani, mai beneficiați și de încântarea ochiului, căci aceste plante sun și decorative prin ele însele, dar și a minții, știind că sunt produse și preparate de dumneavoastră înșivă, pentru dumneavoastră înșivă. O ultimă recomandare însă: dacă v-ați decis să cultivați unele sau altele dintre aceste minunate plante, nu vă rezumați doar la o singură plantă sau un singur soi, ci plantați cel puțin două exemplare, mai ales de soiuri diferite pentru a le facilita lor polenizarea și dumneavoastră asigurarea fructe proaspete pe o perioadă mai lungă de timp. Și apoi, diversitatea combate eficient monotonia, plictiseala.

Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea

Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
– vol. 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
– vol. 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
– vol. 3 – Pomicultură – ediția 2022

Telefon: 0765 622 623 – luni – vineri între orele 08.30 – 16.00, sau – 0764 471 206 – permanent

Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea 383 / 2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele.
Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!

Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here