Agricultura pe înţelesul tuturor – Bolile și dăunătorii usturoiului

2526

Cultură valoroasă ca aliment, dar și cu importante valențe medicinale, mai ales asupra virozelor și răcelilor de toamnă sau a viermilor intestinali, usturoiul de calitate se obține cu grijă deosebită pentru protecția sa fitosanitară. Dintre boli se impun ca semnificativ dăunătoare următoarele:
1 – Helminthosporioza (Helminthosporium alii) atacă plantele imediat după răsărire când în zona coletului, la nivelul solului și pe frunzele care învelesc bulbul apare o pubescență (puf) de culoare închisă, iar la exteriorul cățeilor de usturoi apar leziuni (răni) specifice, adâncite în miez, de forme diferite. Plantele nu sunt comestibile. Protecția fitosanitară contra acestei boli se realizează prin tratamente cu Dithane M 45 PU – 0,2 %, Bavistin – 0,1 % sau Derosal – 0,1 %.
2 – Rugina (Puccinia porri) se recunoaște prin prezența pe frunzele usturoiului de pustule de culoare ruginie care sunt conidioforii și conidiile acestei ciuperci. Astfel este redusă suprafața foliară de asimilație, iar plantele stagnează în creștere. Bulbii acestor plante sunt mici, de calitate inferioară. Protecția culturii constă principal în tratamente la apariția bolii cu Bavisti 50 WP sau alte produse recomandate în tratarea ruginilor altor culturi.
3 – Putregaiul alb (Sclerotinia cepivorum) își etalează prezența prin îngălbenirea frunzelor și uscarea acestora începând cu cele de la vârful plantei. Totodată boala afectează și foițele exterioare ce îmbracă bulbul pe care se instalează un mucegai alb. Combaterea se face tratând arpagicul cu Rovral 50 PU – 600 gr / 100 kg bulbi sau cultura cu Ronilan 50 DC – 0,25 %.
usturoi (1)Principalii dăunători ai usturoiului sunt:
1 – Nematodul bulbilor (Ditylenchus dipsaci) extrem de periculos, căci atacă preponderent bulbii distrugând rădăcinile și discul radicular ceea ce face ca plantele atacate să se smulgă ușor din pământ. Este cunoscut faptul că în timp ce ceapa prin creșterea bulbului iese din sol, usturoiul se afundă tot mai mult îngreunând astfel recoltarea sa prin smulgere. Bulbii atacați devin moi, iar pe țesuturile atacate se instalează și alți dăunători. Acest dăunător, vierme alb, de grosimea unei ațe de cusut și lung de 3 – 5 mm este și un important vector pentru unele virusuri. Dăunătorul iernează în principal ca adult în depozite, dar poate ierna și sub formă de chist în sol, iar rezistența lui poate dura 5 – ani. Iată de ce se impune mai abitir ca oricărei culturi respectarea măsurilor de igienă culturală, a rotației culturilor (usturoiul și celelalte bulboase să revină pe același loc după minimum 4 ani, căci contaminarea culturii de usturoi se poate face și prin chiștii nematodului din sol) sau asocierea acestei culturi cu hreanul ai cărui produși volatili alungă dăunătorii usturoiului. Materialul săditor infestat cu acest dăunător este de asemenea o sursă importantă de contaminare cu nematozi. Dăunătorul are o mare prolificitate care combinată cu mobilitatea sa în sol și astfel pornind de la o frecvență de 5 – 6 nematozi / mp poate fi chiar compromisă cultura. Recunoaște cineva o astfel de situație din grădina sa? Iată de ce realizăm cu greu o cultură îmbucurătoare și îndestulătoare de usturoi. Protecția culturilor împotriva acestui dăunător se realizează prin potențarea măsurilor enunțate anterior cu tratarea materialului săditor cu Vydate 25 LC – 0,2 % sau încorporând în sol 50 – 60 kg Vidate 10 G / ha sau 60 kg Mocap 10 G / ha.
Respectați cu strictețe regulile de protecția muncii, perioada de repaus înainte de recoltare și indicațiile producătorilor menționate pe ambalaje și păstrați-le pe acestea pentru eventuale litigii sau neînțelegeri.
Ing. Ion Velici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here