8 – Cornul – 1,2 – 1 – Importanța culturii
Cornul – Cornus mas – este o specie mult răspândită în flora spontană căci are o mare plasticitate ecologică. De la corn se utilizeză lemnul, care este foarte tare, pentru diverse articole decorative, scoarța, frunzele și fructele pentru diferite preparate medicinale sau alimentare. Scoarța uscată și măcinată se folosește în decoct (1 lingură de pulbere în 300 ml apă fiartă până scade cam cu o treime) contra diareii, febrei sau erizipelului. Frunzele uscate recoltate primăvara la sfârșitul înfloritului și uscate se folosesc la ceai antidiareic. Fructele consumate proaspete în cantitate mică au însușiri tonice, stomahice, răcoritoare și cu efect benefic asupra digestiei. Consumate abuziv pot provoca indigestii, balonări etc. Din coarnele uscate se prepară ceaiuri antidiareice și alimentare, iar tinctura de coarne proaspete în alcool etilic de 60 % din volum are efect antihemoragic și se recomandă în epistaxis (hemoragii nazale) și în rectocolita ulcero-hemoragică. Sucul proaspăt de coarne diluat în puțină apă are efect vitalizant, iar siropul de coarne stimulează pofta de mâncare a copiilor de 1 – 5 ani. Din fructele proaspete se prepară sucuri, siropuri, gem, marmeladă, peltea, jeleu, dulceață, lichior sau vin. Coarnele conțin în 100 gr fructe minim 18,5 gr substanță uscată, 9,3 gr zahăr total, 2,5 gr acizi, 0,8 gr taninuri, 0,62 gr proteine, 1,02 gr cenușă, 85,6 mg vitamina C etc. Cornul se cultivă și ca plantă ornamentală izolată, în aliniamente sau în garduri vii.
2 – Puțină biologie și morfologie. Cornul poate fi și cultivat ca arbust sau arbore de 7 – 8 m înălțime și 10 – 12 cm diametrul tulpinei și poate trăi și peste 220 ani. Are un sistem radicular foarte puternic și adânc ceea ce îi dă o mare rezistență la secetă îndelungată. Pe rădăcini sunt muguri adventivi care dau naștere la drajoni. Cornul poate crește și sub formă de tufă cu 4 – 5 tulpini și formează o coroană globuloasă, rară, bine aerisită și luminată. Deoarece în zona coletului și deasupra acesteia are mulţi muguri dorminzi cornul poate lăstări și la bătrânețe. Florile sunt mici, galbene și înfloresc primăvara devreme, înainte de înfrunzit. Fructele, coarnele, au culoare roșu-purpuriu, mai rar galben, sunt lungi de 12 – 15 mm și au un sâmbure în interior. Ajung la maturitate în luna august, septembrie sau chiar octombrie la unele soiuri și cad ușor din pom. Pulpa fructelor coapte are gust acrișor, astringent.
3 – Cerințele tehnologice și de mediu sunt diferite de cele ale coacăzului negru. Lumina difuză este bine suportată, dar preferă pe cea directă de pe terenurile însorite sau de la marginea pădurilor, luminișurilor. În cultură trebuie să i se asigure o iluminare puternică pe toată durata zilei. Temperatura este foarte importantă căci cornul preferă terenurile cu expoziție sudică. Expoziția sudică este tot mai necesară cu cât crește altitudinea de cultură. Umiditatea mai ridicată pe scurtă durată este acceptată, dar suportă foarte bine seceta. Solul are un rol mai mic, dar cele mai bune rezultate se obțin pe solurile ușoare, reavăne, fertile cu un oarecare exces de calcar.
4 – Principalele soiuri cultivate sunt :
1 – Dragodana 13 – cu fructe foarte mari (2,65 gr în medie), de culoare roșu-aprins, care se maturizează în luna august.
2 – Pitești 10 – cu fructe mari, de 1,95 gr, de culoare roșu-închis, aproape negre, foarte bogate în vitamina C (132 mg la 100 gr fructe proaspete) și care se coc deplin în prima jumătate a lunii septembrie.
3 – Sibiu 1 – cu fructe mari (1,80 gr), de culoare roșu-vișiniu, bogate în vitamina C (149,6 mg %) și maturizare la jumătatea lunii septembrie.
4 – Alimpești A 3 – cu fructe foarte mari (peste 3 gr), de culoare roșu-vișiniu închis care ajung la maturitate în prima jumătate a lunii septembrie. Fructele sunt foarte gustoase și se pot consuma în stare proaspătă.
5 – Rugi 9 – cu fructe mari (2,5 gr), de culoare roșu-vișiniu , aromate și cu maturare la sfârșitul lunii august.
5 – Tehnologia de cultură este asemănătoare cu cea a altor arbuști fructiferi.
Materialul săditor se produce prin semințe, butași, marcote, despărțirea tufei sau altoire. De regulă puieții obținuți din semințe se folosesc drept portaltoi. Sâmburii de corn au peste 20 de luni repaus vegetativ și pentru scurtarea acestuia se impun anumite măsuri la recoltare, păstrare și semănat. Ideal este ca sâmburii să fie extrași din fructe aflate în pârgă, iar semănatul să se facă în teren bine pregătit, la 2 – 5 cm adâncime, în rânduri distanțate la 40 – 50 cm, cam 100 sâmburi / metrul linear. Din aceștia se vor obține cam 25 de puieți. Dacă se folosesc sâmburi extrași din fructe maturate aceștia se tratează cu soluție 0,2 % acid sulfuric, se seamănă în sere sau răsadnițe și după 180 – 200 zile se obțin cam 50 % puieți sau după recoltare se stratifică în nisip umed timp de 180 – 200 zile și se însămânțează primăvara în câmp unde rămân pentru 2 ani. Înmulțirea prin butași se folosește mai rar, deoarece cornul are o înrădăcinare foarte greoaie. Butașii lungi de 15 – 22 cm se recoltează toamna sau iarna din ramuri de 1 an, se stratifică în nisip umed și primăvara se plantează în câmp, dar randamentul este foarte redus. Înmulțirea prin drajoni se face prin recoltarea drajonilor toamna sau primăvara devreme și plantarea lor în câmp la 2,5 / 2,0 m unde se fortifică timp de 2 – 3 ani. Înmulțirea prin marcote constă în mușuroirea bazei tulpinii sau aplecarea în lateral și îngroparea în sol a lăstarilor de 1 an de la baza tufei, ca la vie, și după 2 ani se recoltează. Înmulțirea prin altoire presupune utilizarea puieților obținuți din semințe sau drajoni ca portaltoi plantați la 60 – 90 cm între rânduri și 25 – 30 cm pe rând și altoirea lor anul următor în despicătură primăvara sau în ochi dormind vara. În ochi dormind pot fi altoiți și puieți de 2 – 3 ani vârstă.
Înființarea plantației trebuie să țină cont că această plantă poate folosi bine solurile improprii altor culturi, dar sunt mai indicate solurile ușoare, fertile sau cu fertilitate naturală medie, profunde, cu expoziție sudică și adăpostite de vânturi. Pregătirea terenului este cea specifică plantațiilor de vie, pomi sau arbuști fructiferi adică desfundare, fertilizare cu gunoi de grajd și îngrășăminte complexe, nivelare, discuire. Plantatul se face toamna sau primăvara, în gropi de 50 / 50 / 50 cm la scheme distincte după modul de conducere a coroanei sau vigoarea plantelor. La plantare se administrează câte 8 – 10 kg gunoi de grajd bine compostat și 40 – 50 gr complexe la groapă. Pentru tufă ușor aplatizată se plantează la 4 / 3 m în terenul plan și la 3 / 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 10 %. Pentru conducerea cu trunchi de 30 – 40 cm se plantează la 5 / 3 m în terenurile plane și la 4 / 3 m în cele cu panta peste 10 %. Pentru trunchiul de 70 – 80 cm se plantează la 6 / 4 m în terenurile plane și la 5,5 / 3,5 m în terenurile cu panta peste 10 %. Este bine ca plantele conduse pe trunchi înalt să fie tutorate în primii 3 – 4 ani pentru a asigura o ținută verticală tulpinilor. Tehnica de plantare este cea specifică tuturor plantelor pomicole. Se folosește material săditor în vârstă de 2 – 3 ani.
Lucrările agrotehnice sunt comune și altor arbuști fructiferi, dar trebuie ținut cont de faptul că plantele conduse pe trunchi înalt de 70 – 80 cm sunt fie izolate în curți sau grădini familiare sau în plantațiile comerciale, cele pe trunchi de 30 – 40 cm facilitează recoltarea mecanizată, iar cele conduse sub formă de tufă se amplasează pe terenurile accidentate, supuse eroziunii, unde acestea au un important rol de fixare a solului. Întreținerea terenului curat de buruieni se poate face sub formă de ogor negru sau permanent înierbat pe rând și negru pe interval. Se știe că plantele de corn sunt iubitoare de lumină și căldură, iar terenul înierbat se încălzește mai greu și de aceea nu se recomandă înierbarea pe toată suprafața. Pentru aceasta se folosesc motofreze, grape cu discuri sau unelte manuale. Pe solurile sărace se impune fertilizare cu îngrășăminte complexe tip 15.15.15 în doză de 200 kg / ha sau 30 – 40 to gunoi de grajd bine compostat / ha odată la 3 – 4 ani. Solurile fertile sau cu fertilitate naturală mijlocie nu necesită aplicarea de fertilizanți chimici sau naturali. În zonele cu deficit cronic de precipitații se poate recurge la irigarea plantației cu norme mici de udare (300 – 400 mc apă / ha) în lunile iulie și august.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
