Activitate catehetică cu tema ,,Despre Învierea Domnului“ la biserica ,,Sfinţii apostoli Petru şi Pavel“ din municipiul Târgu-Jiu

Biserica cu hramul ,,Sfinţii apostoli Petru şi Pavel“ din reşedinţa judeţului Gorj a fost recent locul de desfăşurare al unei noi activităţi catehetice cu tema ,,Despre Învierea Domnului“, activitate desfăşurată în cadrul Proiectului de dezvoltare a centrelor catehetice parohiale ,,Cuvântul adevărului“(II Timotei 2, 15).
Pe parcursul acestei activităţi, părintele Ion Tomescu de la biserica amintită, a spus că ,,nici o zi nu-i aşa de strălucită, nici o zi nu-i aşa plină de măreţie, nici o zi nu-i aşa plină de daruri şi de bucurii, ca şi Ziua în care ne-am împăcat cu Dumnezeu, Ziua în care s-au deschis porţile raiului pentru noi toţi, Ziua în care Hristos a înviat din morţi şi ne-a arătat că El este Învierea şi Viaţa noastră“.
După cum mărturisim în articolul V al Simbolului de Credinţă(Crezul) despre Dumnezeu-Fiul că ,,a înviat a treia zi, după Scripturi“, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după ce a fost judecat, răstignit şi îngropat, El nu a fost biruit de moarte, ci a înviat a treia zi din mormânt, împlinind astfel profeţiile din Vechiul Testament cu privire la Persoana Sa, precum şi propria Sa profeţie pe care a făcut-o de mai multe ori ucenicilor şi apostolilor Săi: ,,Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!“(Matei XVII, 22-23). Atunci când vorbim despre Înviere, noi nu vorbim despre ceva obişnuit şi nu sărbătorim o sărbătoare omenească, ci una dumnezeiască, un eveniment mai presus de fire şi dincolo de a putea fi cuprins cu mintea noastră, un eveniment care s-a petrecut după planul şi cu puterea lui Dumnezeu. Evenimentul Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu a fost şi nu este uşor de înţeles. El poate fi primit şi acceptat ,,nu cu ajutorul raţiunii, ci cu ajutorul inimii noastre omeneşti“, după cum afirmă preacucernicul părinte Ion Tomescu de la Biserica ,,Sfinţii apostoli Petru şi Pavel“ din municipiul Târgu-Jiu. Dacă pentru unii Învierea lui Hristos înseamnă fundamentul pe care îşi clădesc credinţa în Dumnezeu, pentru alţii este piatră de poticnire şi de cădere din credinţă. Dacă pentru unii Biblia nu oferă argumente concrete despre realitatea Învierii lui Hristos, încât să se poată crede în existenţa ei fără incertitudini, pentru alţii, evenimentele şi faptele la care ucenicii şi Apostolii lui Iisus au fost martori oculari şi au mărturisit despre ele, sunt absolut suficiente: ,,Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi Îi suntem martori“(Faptele Sfinţilor Apostoli II, 32); ,,Iar pe începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi“(Faptele Sfinţilor Apostoli III, 15). ,,Nu putem să nu grăim cele ce am văzut şi am auzit“(Faptele Sfinţilor Apostoli IV, 20). În acest sens avertiza şi Sfântul apostol Pavel pe creştinii din Corint, zicând: ,,Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră“(I Corinteni 15, 14); ,,iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii“(I Corinteni 15, 19). Exclamaţia ,,Hristos a înviat!“ şi răspunsul ,,Adevărat a înviat!“ nu reprezintă un salut şi un răspuns la salut, ci o mărturisire de credinţă cu implicaţii şi responsabilităţi, cu totul aparte, pentru întreaga creştinătate.
Sfintele Evanghelii ne arată că Învierea Domnului este un eveniment nemaiîntânit, menit să ne confirme divinitatea lui Iisus şi a operei de mântuire care a adus-o pentru noi. Ea s-a petrecut într-o lumină mai presus de înţelegere şi rămâne minunea cea mai mare la care participă deopotrivă cerul şi pământul: ,,…Şi iată, cutremur mare se făcuse, căci Îngerul Domnului, coborându-se din cer a venit, a prăvălit piatra de la uşă şi şedea deasupra ei. Şi era înfăţişarea lui ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: <<Nu vă temeţi, căci ştiu că pe Iisus cel răstignit îl căuţaţi. Nu este aici, că S-a sculat, precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde fusese pus Domnul>>“(Matei XXVIII, 2-6).
Realitatea mormântului gol a constatat-o apoi Maria Magdalena, apoi Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan, care venind degrabă la mormânt au rămas uimiţi văzând acelaşi lucru(Ioan XX, 1-10). Minunea Învierii Domnului este confirmată şi de arătările Sale, martori fiind toţi cei care L-au văzut şi au comunicat cu El. Astfel, mai întâi S-a arătat Domnul înviat Mariei Magdalena(Marcu XVI, 9), care plângând la mormânt, L-a confundat cu grădinarul(Ioan XX, 15-18). Apoi S-a arătat femeilor mironosiţe, zicându-le: ,,Nu vă temeţi! Mergeţi şi vestiţi fraţilor Mei şi lui Petru ca să meargă în Galileea. Acolo Mă vor vedea“(Matei XXVIII, 10). Iisus Cel înviat S-a arătat apoi lui Petru(Luca XXIV, 34; ICorinteni 15, 5), precum şi ucenicilor Luca şi Cleopa î drum spre Emaus, recunoscut fiind numai după binecuvântarea şi frângerea pâinii(Luca XXIV, 13-32). În aceeaşi primă zi a săptămânii S-a arătat Domnul înviat Apostolilor ,,şi celor care erau împreună cu ei“(Luca XXIV, 3), fără a fi prezent şi apostolul Toma. ,,Şi a suflat asupra lor şi le-a zis:<<Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute>>“(Luca XXIV, 36-49; Ioan XX, 19-23). ,,Şi după opt zile iarăşi erau adunaţi Apostolii, cu ei fiind şi Toma. A venit Iisus, fiind uşile încuiate şi a stătut în mijlocul lor şi a zis:<<Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: adu-ţi degetul încoace şi vezi mâinile Mele şi adu-ţi mâna ta în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios>>. Şi răspunzând Toma, a zis: Domnul Meu şi Dumnezeul Meu! A zis lui Iisus:<<pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut>>“(Ioan XX, 26-29).
Tot Apostolilor Se arată Domnul şi pe muntele Galileei, după cum ne relatează textul Sfintei Scripturi: ,,Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus. Şi văzându-L, I S-au închinat, ei care se îndoiseră. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: <<Mi S-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor. Amin>>“(Matei XXVIII, 16-20). Sfântul apostol Pavel se referă la încă două arătări ale Domnului înviat, făcute ,,la peste cinci sute de fraţi“(I Corinteni 15, 6) şi ,,după aceea S-a arătat lui Iacob“(I Corinteni 15, 7). În sfârşit, înaintea Înălţării la cer, Domnul nostru Iisus Hristos S-a arătat tuturor Apostolilor: ,,Şi i-a scos afară până în Betania şi ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat; şi când îi binecuvânta S-a depărtat de la ei şi S-a înălţat la cer“(Luca XXIV, 50-51; Marcu XVI, 19-20). De aici putem vedea că, în decursul celor 40 de zile după Înviere, au fost unsprezece arătări ale Domnului înviat, la ore, intervale şi locuri diferite: la mormânt, la Ierusalim, pe drumul către Emaus, la marea Tiberiadei, pe muntele Galileei, spre Betania, la persoane diferite(femeilor mironosiţe, Apostolilor, ucenicilor şi multor altor cunoscuţi, iar ulterior Sfântului Pavel, pe care acesta, la interval de 20 de ani îi va invoca drept martori oculari)(I Corinteni 15, 6).
Bunul Dumnezeu să ne îndrume spre cunoaşterea dreptei credinţe şi spre mântuire! Amin.
Masterand în teologie, Marius Stochiţoiu