ACTA, NON VERBA

176

A devenit tradiţională ritmicitatea cu care „Galeriile de artă ale municipiului” găzduiesc diferite manifestări expoziţionale ale plasticienilor gorjeni şi nu numai.
Mai zilele trecute, iubitorii artei plastice au avut ocazia să participe la un vernisaj deosebit al expoziţiei „Traseele cristalizării stilistice în cariera de plastician”, expoziţie manageriată de universitarul Vasile Fuiorea, preşedinte al Filialei Gorj a U.A.P.

Constituindu-se într-un act cultural major, în primul rând, expoziția impresionează prin numărul mare de lucrări prezentate şi, mai ales, prin faptul că universitarul a gândit-o a fi o expoziţie-şcoală, care să ilustreze travaliul care, firesc, trebuie urmat de cei care vor să înţeleagă şi, mai ales, să practice un gen sau altul al artelor plastice.
În acest sens, propunându-şi un asemenea obiectiv, în intenţia, atenţia şi, în final, realizarea unui elevat eveniment cultural, universitarul-expozant a selectat chiar din lucrările proprii (începând cu cele executate în liceul de artă din Craiova, continuând cu cele din facultatea timișoreană de artă şi cu cele realizate după facultate) şi le-a expus judecății publicului.
Riguroasa selecţie (şi expoziţia) se vor, deci, o ilustrare a etapelor (metodice, succesive, fireşti) de iniţiere şi, în continuare, de studiere a creaţiei artistico-plastice, expunând lucrări (executate în creion, cărbune, acuarelă, acrilic, ulei etc.), în care-s abordate „studii după antic” (Laocoon, Moise etc.) detalii anatomice umane, multe crochiuri (care surprind mişcarea, proporţia etc.), studii de draperie, portretul (căruia i se caută trăirea interioară), peisajul (cu accent pe compoziţie şi culoare) etc., fiecare exponat punând accent pe una (sau mai multe) cerinţe ale artei plastice valoroase.
De asemenea, expoziţia supune atenţiei publicului şi, mai ales, studenţilor, şi lucrări care ilustrează momente şi diferite moduri de abordare a manifestărilor artistico-plastice din decursul timpului (preistoric şi istoric).
„Citirea” (cu multă atenţie a imaginilor din întreaga expoziţie (cu diversele modalităţi de exprimare, cu tehnica şi procedeele de realizare a valorilor şi a diverselor materiale folosite, antrenând cunoștințele din domeniu ca şi imaginaţia creatorilor (în permanentă căutare a noi modalităţi de exprimare) devine convingătoare pentru studenţii lui V.F. şi nu numai.
Astfel, elevilor şi studenţilor (ca şi tuturor iubitorilor de artă) expoziţia le captează atenția prin mai multe elemente, stiluri etc., care fac trimitere, de exemplu, la demersuri realiste, clasice, impresioniste, neoimpresioniste, cubiste, abstracte etc., cu specificul fiecăruia, despre care, fireşte, în atelierele de creaţie şi în orele de curs li se detaliază, li se dau exemple (de opere şi artişti), trecând prin toată istoria artei (până la zi), evidenţiindu-se caracteristicile fiecărei etape, modalităţi de creaţie etc., etc. În exprimarea artistică, toate acestea vin în continuarea ilustrării (şi însuşirii) cunoştinţelor de istorie şi teorie a artei, de… „gramatică” a picturii şi desenului (genericul expoziţiei despre care scriem), care-i ajută ca, la rândul lor, să realizeze valori artistice (autentice, motivate) ale acestor domenii.
Întreaga expoziţie se străduieşte să fie cât mai… completă şi… lămuritoare pentru fiecare privitor care (în activitatea didactică) lucrându-se… „ad libitum” (după voie, liber) să-şi găsească drumul (cu evidente note personale) de urmat.
Expoziţia îşi mai propune ca… cei ce se apleacă cu vădit interes asupra exponatelor (studenții, în primul rând) să înţeleagă că la o realizare plastică valoroasă se poate ajunge numai în urma unei instruiri aprofundate (metodice) a tuturor cerinţelor care se impun, care trebuie să constituie o motivaţie (teoretică) regăsită, apoi, în rezultatele activităţii de creaţie. Astfel, studenții trebuie să înţeleagă că fiecare element şi imaginea finală a creaţiei „trebuie să fie o realizare artistică motivată, bazată pe solide cunoştinţe teoretice, originală, care să evite… denumirile bătătorite şi epigonismul”.
Expoziţia care ni se propune captează interesul şi pentru că demonstrează reale vocaţii metodico-pedagogice ale pictorului V.F., care şi prin creaţia proprie, demonstrează că gradează predarea şi însuşirea noţiunilor, urmărind ca, în final, studenții săi să-şi acumuleze un suficient repertoriu de cunoştinţe, cu care, printr-un „modus operandi” personal să dea la iveală valori artistico-plastice.
Încercând o şi mai mare pătrundere în intimitatea expoziţiei-şcoală, vom reţine şi faptul că aceasta, pe suporturi diferite (în general, mari) „se remarcă prin logică şi unitate artistică” („ceea ce dă valoare spiritului” – H.W. Loon), că lucrările personale se constituie în adevărate demonstrații în ilustrarea noțiunilor teoretice care se predau învăţăceilor, că, în arta desenului („cel care stă la baza tuturor formelor de grafică”) de care profesorul (manager al expoziției) se folosește (când cu o linie filiformă, modulată, când cu una geometric-acuzată) ca, în arta picturii, de asemenea, să ofere un bogat inventar terminologic folosit în ilustrarea diferitelor subiecte (configuraţii emoţionale şi emoţionante) care, evitând servituțile, evidenţiază acurateţe. Morfologia fiecărei lucrări abordează tactilul unor subiecte, când mai apropiate de concret-figurativ (fără deversare-n academism), când mai apropiate de sintetic-raţional (abstract).
Exponatele (armonii compoziţionale unitare) folosesc când o pensulaţie… diluată, când una amplă suculentă (amintind de Gh. Petraşcu – 1872-1949).
Ca elemente de limbaj plastic expoziţia foloseşte, mai ales, punctul, linia, forma şi pata picturală, care se complementează inspirat.
Revărsările (uneori, efuzionate) cromatice (chiar prin folosirea suports-surface-ului şi a taşismului) fascinează prin luminozitatea lor („lumina e eroul principal al picturii”), prin exuberanţă, prin efectul tonic, umanist, încât (mai ales în lucrările de ultimă perioadă) „volens-nolens”, nepermiţându-şi nicio clemenţă faţă, de exemplu, de exprimarea bad painting pictorul îşi tratează pasiunea de colorist, gamele calde, reci, mixte, culorile de bază, complementare, grizate, griurile (colorate şi neutre), fiind convocate de pictor, în a se mărturisi plenar privitorilor operei sale, în metafore care traduc sentimente şi, în general, produc stări de spirit… lirice, confortante, empatice, dovadă că”nihil est in intellectu, quod non prius fuerit in sensu”(“nu e nimic în minte, care să nu fi trecut mai întâi prin simţuri”)
Adăstarea (cu interes şi atenţie) a privitorului în faţa lucrărilor expuse, îl convinge şi de faptul că, „în realizarea raporturilor dintre componentele relevante ale unei lucrări de artă” (Hartmann), autorul, cunoscând modalităţile de creaţie ale diferitelor stiluri, curente, orientări, mişcări, şcoli, grupări artistice etc., cu faithfully se caută pe sine, îşi caută sinceritatea în exprimare („fii sincer faţă de tine însuţi” – Shakespeare) şi ne propune doar preocupările sale de a face ARTA, pentru care, potrivit unor reguli statuate, îşi obiectivează (şi ne livrează) impresiile sale, trăirile interioare de care-i cuprins în timpul execuţiei fiecărei lucrări, oferind privirii doar reuşite.
Fără a fi… gălăgios (unii sunt chiar până la aroganţă, chiar în spiritul… sorcovei, evoluţie sigură spre evanescenţă), V.F., artist „cuminte” şi „cu minte” (M.C.), rămânând pe terenul fertil al creaţiei artistice, în limitele unui „modus vivendi” decent, cerut cadrului didactic (care… face educaţie) e mai puțin locvace, crezând statornic în latinescul „acta, non verba!” („fapte, nu vorbe”) şi în „arta se reclamă singură şi îşi găseşte loc pretutindeni” (Suetonius), artist care permanent se apleacă şi gândeşte la un „modus operandi” mereu ascendent care, decantând permanent („perseverenţa stă la temelia izbânzii” – Poñctantra) şi lucrând în fiecare zi (nulla dies sine linea” – Apelles), ca şi puterea de muncă şi receptivitatea, prevăzându-i un viitor artistic… vesel.
Travaliul impresionant al expoziţiilor (personale, de grup, naţionale şi internaţionale), ca şi participările ritmice la diferitele tabere de documentare şi de creaţie, vin, credem, să dea speranţă unei asemenea… premoniţii.
Organizarea „ex professo” expoziţiei de care am scris mai sus, ca şi celelalte atribute ale pictorului V.F., sunt tot atâtea motive de urmat de studenţii săi în a realiza, apoi, doar valori artistice care să reziste unei analize critice exigente („judecata n-o face ochiul ci mintea” – Euripide).
În… motivarea tuturor celor întreprinse de universitarul V.F., atât ca profesor, cât şi ca pictor, credem că trebuie să avem în vedere şi faptul că, originar, provine dintr-o zonă geografică (Peștișani) care a dat mai multe talente, între care, Constantin Brâncuşi (căruia prietenul său V.G. Paleolog îi spunea Costache), Constantin Blendea, pictor şi universitar, Ion Sulea-Gorj, pictor şi universitar, Petre Brâncuşi, muzicolog de mare clasă, Vasile Blendea, fotograf artistic de talie europeană, ca şi multe alte minţi luminate afirmate la nivel naţional, zonă prolifică se pare în a oferi spirite deosebite, pasionate („pasiunea e singurul martor care convinge” – La Rochefoucauld), pasiune dovedită şi de universitarul V.F., fire blândă, carteziană, modestă, care lasă faptele sale să vorbească. Expoziţia-şcoală respectivă este doar un exemplu.
Prof. Marin Colţan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here