Accente în cotidian – DOI ARTIŞTI GORJENI, între Înălţare şi Bucurare

117

Astăzi, joi, 13 iunie 2013, are loc un eveniment mai altfel, la orele 17, la Galeriile Municipale de Artă Târgu-Jiu, curatori fiind Vasile Fuiorea, pictor, profesor la Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, Mihaela Cristea – critic literar şi Doru V. Fometescu, medic şi poet.

În ceea ce mă priveşte, sunt implicat direct, căci, în celebra colecţie „Serile la Brădiceni”, a apărut cea mai izbutită carte a poetului Doru V. Fometescu intitulată, şi la ideea mea, sugerată cu prilejul publicării unui grupaj liric în seria de volume „Facerea şi Corpul în Ştiinţă şi Artă” pe care le public la Editura Academica Brâncuşi, din 2011 încoace, „Dezmărginiri – Ieşirea din Paradis”. Cartea lui Doru V. Fometescu musteşte ca o câmpie împânzită cu izvoare murmurând printre ierburile înalte doruri de fluviu şi de mare. Poetul se întoarce în Datină, întru căutarea României tainice. Semănător de vise, are totodată obsesia benefică a reaşezării demne, statornic peste val. Cuvântul este un leac primordial, rostuind la frenezia clipei, dar şi dislocuitor din tumult al valorii contemplaţiei. Doru V. Fometescu provoacă, precum un încercat metapo(i)etician, renaşteri din înţelesuri stranii, adevărate însemne din astral receptate alternativ, în răstimpul, surâzător şi peste lucruri. „Totul e o trecere” – ne încredinţează precum Arnold Van Gennep – dar prefirat unui urmaş căruia îi antrenează simţul zării. Privirile vor fi însă mai întâi spre interior, unde s-au dezlănţuit dezmărginirile prin unduire. Amuzându-se ori dimpotrivă implicându-se – spontan cum îl ştim – hazardul trebuie perceput pe rând drept: lanţ de bezmetice provocări; căderi ale zeilor în lumi materiale, pentru a isca schimbări (ne)potrivite, metamorfoze sufleteşti, fie ele şi rebele, într-un real în dezechilibru şi care, doar prin jertfa (a se citi: sacrificiul poetului pe altarul marii Creaţii Poetice) supremă, îşi va reveni la normalul iniţial; libertatea pluriformă, îndemn la reconstrucţie ş.a.m.d.
„Florin Gheorghiu este un artist plastic purtător de biruinţe estetice, smerite şi îndrăzneţe în acelaşi timp.” – a ţinut să ne convingă, deşi nu era cazul, căci eu însumi crezut-am de la bun început în vocaţia-i orficomantică. „Ne încântă privirile prin imagini unitare, simple ca linie, dar obscure-ezoferice compoziţional. Dincolo de cuvântul creator narcisistic, intuim un desenator dezinvolt, un grafician cultivat într-ale artelor vizuale”. Discursul lui Florin Gheorghiu – adaug la rându-mi – mărturiseşte ardente vibraţii sufleteşti transfigurate în forme senine, dar surprinzătoare, dezvăluind o simbolistică a zborului, întruchipat(ă) de îngeri şi păsări. Acest artist cu obârşie moldavă s-a lăsat transplantat în Gorj, în Ţara lui Brâncuşi, iradiind ceva aparte, între Înălţare şi bucurare, între transcendenţă şi pogorâre în teluric.
Ion Popescu-Brădiceni,doctor în filologie

Pogorâri în alinare
lui Ion Popescu-Brădiceni

Pogorâri în alinare
ori alint în pogorâre?!
Destin plănuit în zare
ori cântec de înfrânare,
miracol întru credinţă,
tăceri rodind încântare
prin străluminări de Fiinţă!
Paşi în sfera cealălaltă –
colind atras de azur,
sufletul ca o unealtă
polisând arome-n jur,
iubiri ce inimi tresaltă…
Doru V.Fometescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here