Sondajele din ultimii ani, indiferent de cei care le-au comandat pentru opinia publică, scot în evidență o pronunțată scădere a ratei de încredere a populației în justiția din România. Motivele sunt legate în principal de faptul că și cei care au obligația de a garanta adevărul și dreapta judecată în societatea românească adesea nu profesionalizează corect, unii dintre magistrați și în special procurori, au devenit fie instrumente politice de coerciție, “arbitrând” luptele interne pentru putere sau slujesc interese oculte cu ramificații de tip mafiotic atât din țară, cât și de peste hotare.
Și iată cum am ajuns în anul de grație 2017 într-o situație destul de gravă care macină întregul sistem judiciar românesc, nu doar compromis în fața oamenilor corecți și de bună-credință, ci al întregului angrenaj legislativ fără de care nu se poate vorbi de o bună și cinstită rânduiala a țării. În schimb, avem parte de un permanent circ mediatic spre bucuria “nebunilor”, de o veșnică zarvă și tărăgăneală, cu acuzații în lanț și păruiala în interiorul și exteriorul instituțiilor judiciare din România. Este până la urmă efectul, precum un bumerang al abuzurilor și nedreptăților în aplicarea legilor, favorizându-se de ani de zile ciocoii și “tagma“ jefuitorilor postdecembriști, dinlăuntru și din afară, dovadă că țara a fost vămuită în ultimii 28 de ani cu multe zeci de miliarde de euro, la fel punerea la pământ a economiei naționale și secătuirea resurselor interne, fără ca marilor delapidatori să li se impute ceva, iar în privința recuperării imenselor pagube aduse statului nici măcar nu mai poate fi vorba. Așa s-a ajuns în România ca nefericiții să-i facă fericiți pe alții, iezuitismul politic și justițiar de la noi fiind părtaș nemijlocit la dezastrul în care a ajuns astăzi greu încercata noastră națiune.
Dar ce să vezi, acum “șacalii” au început să se mănânce între ei, necrezând vreodată că astfel unele structuri instituționale ale statului român, într-o cârdășie coordonată, vezi Doamne, sub masca apărării statului de drept, bunăoară DNA- SRI, acționează la comanda străină împotriva intereselor țării. Dovadă că nici nu a apucat bine actualul ministru al Justiției să prezinte proiectele pentru modificarea legilor de organizare și funcționare al Onoratei noastre instituții, că au și au apărut reacțiile vehement acuzatoare ale așa –zișilor apărători ai statului de drept, printre ei și o bună parte din rândul procurorilor, care practic de ani de zile sunt în contradicție cu aplicarea corectă a legilor, intervenind brutal în activitatea și în stabilirea deciziilor judecătorești. Este adevărat că prin prevederile constituționale inamovibilitatea magistraților constituie garanția independenței justiției, numai că tot în Constituție este prevăzută și imparțialitatea în cercetarea penală și finalizarea actului justițiar. Or asta înseamnă fără îndoială, că apărarea statului de drept îi obligă deopotrivă pe procurori și judecători să nu fie mai presus de lege, sau mai exact să nu se constituie “stat în stat” nefericind prin abuzuri și tot felul de jocuri obscure oameni nevinovați. Dovadă că România ocupă astăzi primul loc în UE în privința proceselor pierdute la CEDO, ca urmare a derapajelor grave și plângerilor neîndreptățiților vizavi de anchetările și hotărârile judecătorești, de unde au decurs permanent și sancțiunile de sute de milioane de euro plătite de către contribuabilul român și nu de cei ce s-au făcut vinovați în luarea abuzivă, nedreaptă a deciziilor de judecată și nu numai. Atunci mai este de mirare imaginea proastă a justiției și că nivelul de încredere a populației în această instituție a ajuns astăzi la 35%? Poate de aceea este lăudabilă inițiativa ministrului Tudorel Toader de a face ordine prin proiectele lansate pentru modificarea Legilor Justiției, în privința organizării și funcționării instituțiilor din subordine. După cum am vrea să se înțeleagă că marea majoritate a magistraților din România își fac cinstit și profesionist meseria. Numai că necazul în sistem vine de la acele cozi de topor, mai degrabă niște anexe ale unor servicii și interese obscure, care fac mult rău oamenilor și societății românești. De unde apare și nevoia de a se face ordine în unele instituții din domeniul justiției.
Dar, așa cum mai spuneam, “apărătorii”statului de drept, în realitate niște argați de profesie pentru interesele lor și ale altora, adunând și ciraci prin piețele “#rezist”, au dat în fierbere, cică opinia pe teme importante pentru democrația juridică din România, în realitate nu au nimic comun cu argumentele pertinente pe tema noilor proiecte, ci pur și simplu își doresc o continuitate a sistemului ticălos, creat și promovat de tandemul Băsescu-Macovei. Altfel spus, este un sistem care sfidează actul de justiție și a distrus spiritul de legalitate și dreptate în România, instituțiile în cauză însemnând de fapt pârghiile de sprijin cu iz de răzbunare a celor mari și puternici, care având și frâiele puterii, nu au făcut altceva decât să-și decapiteze adversarii de orice fel și prin orice mijloace, să impună o stare continuă de abuz, nedreptate și dihonie națională, pe paliere de interese vădit antiromânești. Atunci, ne-ar mai surprinde, bunăoară, viziunea despre ” distrugerea justiției” și a “statului de drept” a agronomului Dacian Cioloș, dacă totuși proiectele puse în dezbaterea publică de către ministrul Tudorel Toader, vor primi și girul Parlamentului, devenind noile legi pentru justiție? Sau poate că ne explică fostul premier care a fost rațiunea domniei sale atunci când a propus-o pe Cristina Guseth pentru fotoliul de ministru în guvernul tehnocrat, dovedindu-se total pe dinafară pentru acea înaltă funcție, iar pe de altă parte era girată chiar de către M. Macovei-autoarea modificărilor fatale pentru justiție din 2005 încoace, motiv pentru care abuzurile și fărădelegea au însemnat “legea” în acest prioritar domeniu de activitate în România?
Și cum asistăm de atâta amar de vreme la un nesfârșit circ mediatic, aplaudându-se aproape zilnic plimbatul cătușelor, atmosfera sinistră și pernicioasă pentru națiunea română, iată că însăși M. Macovei, ține cu tot dinadinsul să se dea în stambă, acuzând în stilu-i caracteristic, fără argumente, proiectele privind legile pe justiție. Iar cum tupeul moștenit de pe vremea când era procuror securisto-comunist, crezându-se mai presus de lege, se face că uita exact de “eficiența “reformelor sale în justiție, debitate pe când era ministru băsisto-pedelist, fiind atât de dăunătoare încât și astăzi pentru România este menținut MCV-ul (mecanismul de control pe justiție). Mai mult, a avut grijă în calitatea de europarlamentar, să dezinformeze, prezentând vădit mincinos și tendențios situația politică și juridică din țară, în dezacord cu ceilalți europarlamenari români. Căci până la urmă au fost mesaje propagandistice ordonate în slujba unor interese străine oculte, încercând a le perpetua prin valetele de serviciu, între altele Raluca Prună, care la rându-i, mințind pur și simplu la CEDO în varii probleme de interes național, avea să umbrească și mai departe imaginea României în UE și nu numai. După cum nici acum nu s-a lămurit cazul SIPA, sau mai exact ce s-a ascuns în spatele acestui serviciu secret, anume cine sunt vinovații și de ce sunt camuflați și nu sunt aduși să dea socoteală, la dreapta judecată. Or tocmai pentru faptul că justiția din România scârțâie din toate încheieturile, oferindu-ne rateuri după rateuri în apărarea cu adevărat a statului de drept, iată ca actualul ministru al Justitiei are curajul să ia “taurul de coarne” și să propună o serie de proiecte de modificare la Legile Justiției benefice activităților din sistem, iar ca idee pentru cei neavizați, astfel de modificări sunt inspirate din legislația franceză și a altor țări din Lumea civilizată.
Numai că, așa cum se procedează la noi, la români, cârcotelnicii de meserie și cozile de topor au sărit în sus ca arși de vâlvătaia meschinelor lor interese. Comentează și au reacții, care de care mai ciudate politicienii din Opoziție și jurnaliștii de casă ai DNA, SRI si altor servicii de forță, ONG-urile și bloggerii, ambasadorii de teapa yankeului Klemm care ne calcă în picioare demnitatea de neam, considerându- se un vătaf colonial într-o țară supusă, ș.a.m.d. Și toți laolaltă, o fac împinși de răutăți și orgolii, dar mai ales de jocurile celor care sunt interesați de destabilizarea și distrugerea României. Iar paradoxul acestor voci și răcnete otrăvite vine în ciuda faptului că proiectele ministrului Justiției au tocmai scopul de a scoate acest sistem de sub influența politicului și al conflictului de interese, inclusiv prin măsurile de evaluare al competențelor profesional- morale, psihologice și medicale ale magistraților, cum de altfel se întâmplă în oricare alt domeniu de activitate din țara noastră. În fine, surprinde atitudinea negativistă a președintelui K. Iohannis, care de la nivelul celei mai înalte demnități ale statului român, a reacționat cu patimă și a atacat vehement noile proiecte privind Legile Justiției, susținând sus și tare că acestea afectează grav independența justiției și statul de drept. În realitate, pro-europeanul și mai puțin pro- românul Iohannis are mereu un of adânc, greu digerabil, când vine vorba de instituțiile de forță care-l susțin, cu atât mai mul cu cât își va pierde “obiectul muncii”, de vreme ce numirile de la vârful justiției se vor face de către CSM, și nu de Măria Sa- imperatorul.
Adică exact de acolo de unde cheia puterii făcea și desfăcea interesele de orice fel, inclusiv cele de natură politică și electorală. Altfel, președintele contestatar și nu mediator la propunerile ministrului Justiției, nu face altceva decât să tulbure și mai mult apele în societatea românească, fiind limpede de constatat că își dorește cu tot dinadinsul să-și păstreze pârghiile de forță ale statului, prin numirea de către domnia sa a șefilor de la Parchetul General, DNA și DIICOT, așa după cum spuneam, din motive lesne de înțeles.
Dar deocamdată, nu știm încă pe deplin ce se va mai întâmpla în onorata noastră justiție, câtă vreme sunt atâtea interese ascunse și bețe printre gard ale unor personaje și instituții cu rea-conduită, obediența acestora de “dragul” stăpânilor din exterior ajungând la paroxismul declarat de a apăra în continuare și prin orice mijloace un sistem anacronic și nociv, care a făcut mult rău țării și poporului român. Și nu este vorba aici de instituțiile în sine pentru că România are mare nevoie de procurori și magistrați, de DNA, DIICOT, SRI, SIE, șa.m.d., ci de cei care au compromis până acum locul și rolul acestor instituții, prin abuzuri și dispreț față de lege, adevăr și dreptate. Și totusi continuă să fie protejați și ținuți în “brațe”, în primul rând, de către stăpânii americani, occidentali și de o serie de alte servicii secrete, apărând între altele societățile și companiile multinaționale care își căra acasă profiturile nedeclarate, păgubind vârtos statul român. Altfel care ar fi motivele și de ce oare atâta dezinformare, tevatură și manipulare în jurul proiectelor M.J, uitându- se voit și cu rea-credință esența de drept juridic a acestora și mai ales la faptul că adevăratul garant al independenței justiției române trebuie să fie CSM- ul (conform Constituției, art. art.133/alin.1) și nicidecum factorii de forță sub influența nefastă a politicului. Altfel spus, fiecare cu fișa postului și obligațiile lui, pentru mai binele și interesele României și nu viceversa. Ceea ce ar trebui să subscriem la pozițiile oficiale ale celor mai importante organizații profesioniste din justiție- Asociația Magistraților și Uniunea Națională a Judecătorilor din România, care înainte de a face comentarii nepotrivite la propunerile prezentate de către ministrul T. Toader, așteaptă dezbaterea lor în întregul sistem judiciar, dar într-un mod profesionist, cu răbdare, înțelelepciune,dar mai ales fără patimă, scoțându- se din ecuație orice fel de interese și jocuri murdare, care ar compromite definitiv justiția și statul de drept, adevărul, cinstea, dreptatea și buna rânduială a treburilor în România.
Vasile Irod
