Milioane de oameni au renunţat definitiv la carnea de vită sau la cea de porc şi au trecut la carnea de pui, bazându-se pe afirmaţiile cercetătorilor, care au catalogat-o drept cea mai sănătoasă dintre toate. Un studiu recent însă dă peste cap tot ce ştiam până acum aceasta.
Spre deosebire de carnea de pui din trecut, cea din zilele noastre stă ceva mai prost la capitolul grăsime, se pare. Cantitatea de lipite pe care o conţine este triplă faţă de cantitatea de proteine, iar grăsimile bune – Omega 3 – au scăzut la mai mult de jumătate.
Dacă înainte carnea de pui era o alternativă mai sănătoasă şi mai ieftină la carnea roşie, în prezent, din cauza modalităţii de creştere şi a aditivilor cu care sunt hrănite păsările, aceasta are cu 50% mai multă grăsime decât în ultimii 30 de ani.
Cantităţile extrem de mici de Omega 3 se explică în primul rând prin metodele intensive de creştere adoptate la ferme, în vederea minimalizării costurilor: mâncare ieftină şi nediversificată (puii mănâncă doar cereale, care au un conţinut foarte slab în Omega 3), iar apariţia grăsimilor „rele” este cauzată de spaţiul mic alocat mişcării.
În aceste condiţii, puii nu mai sunt o sursă de carne bogată în proteine, ci doar o sursă de grăsimi, susţin cercetătorii.
Ce riscăm?
Având în vedere că ne bazăm pe carnea de pui în ceea ce priveşte nevoile proprii de proteine şi Omega 3, pe termen lung riscăm să ne trezim cu probleme mentale, obezitate, colesterol crescut şi boli de inimă.
Risc crescut de contaminare cu Campylobacter
În plus, teste recente efectuate de cercetătorii britanici pe puii negătiţi din magazine au scos la iveală că aceştia sunt infectaţi cu Campylobacter jejuni, o bacterie mai periculoasă decât faimoasa Salmonella. Aceasta trăieşte în aparatul digestiv al păsărilor, fără să provoace vreo maladie, însă pentru oameni este deosebit de periculoasă.
În Statele Unite ale Americii sunt înregistrate în fiecare an peste 2 milioane de cazuri ale infecţiei cu Campylobacter, iar bacteria este acum cauza principală a gastroenteritei bacteriene. Ea este foarte frecventă la copiii cu vârsta de până la doi ani şi de multe ori poate cauza şi moartea.
Cristina Răscol
