Nu-mi plac farsorii şi nici mincinoşii, detest măsluitorii şi parveniţii, parşivii şi misterioşii. Îl aşez la icoana smereniei pe O. Goga care puncta pentru ştiinţă şi conştiinţă, deontologie şi rigoare civică: „Celebrităţile urcate pripit în vârful piramidei capătă de obicei ameţeli şi cad”.
Rememorând putem spune că apăsătorul coşmar a început cu hotărârea ţâfnosului şi găunosului Crin Antonescu, zis Căcărău, de a rupe şi deregla USL şi a trece, împreună cu PDL-ul Buldogului, la curentul ideologic al democrat-creştinilor germani. Incidental ori ba, noul preşedinte al rezultatului partid a devenit tot un german de-al nostru sas din Sibiu. În grabă, PNŢCD, fostul PNŢ, trecut şi el la democraţi-creştini, a dispărut definitiv, cu arme şi bagaje, prin absorbţia sa în PMP şi lăsându-i gargaragiului Pavelescu doar ceva fertile locuri pe la televiziunile băsiste. Lesne de constatat că în ultimul răstimp în România nu mai există cele două partide istorice – PNŢ şi PNL. A fost abandonat orice raport doctrinar, indiferent că au renunţat ori şi-au păstrat numele. Dar dacă gândim mai aplecat putem concluziona că Nuţa din Pleşcoi ca şi Buldogul, habar nu au de doctrină, ei sunt, pur şi simplu, nişte mimetici ipocriţi.
Nu se poate uita că fostul partid creat şi fecundat de prolificul BĂSE, PDL, şi pe care „tătucul” infam l-a abandonat ca pe o stârpitură, întrucât a catadicsit să nu o aleagă ca preşedintă pe protejata lui, futila Nuţa din Pleşcoi. Ca urmare, acest partid ros de diferiţi „şobolani” din interior este sabotat în fel şi chip chiar de fostul preşedinte al PDL şi primul-ministru pe atunci, aerianul BULĂ-Boc, care nu părăseşte oficial „corabia” Buldogului, dar o propteşte în văzul lumii pe preşedinta PMP, candidată la Presedinţie, agăţată de paraşuta, decoltata Nuţica, cu toate că partidul care-l ţine în fotoliul de primar la Cluj- Napoca îl reazemă la Preşedinţie pe candidatul comun al PDL şi PNL, faimosul, îngăinător de vorbe, Klaus Iohannis. Stârnit de „alunecarea” PNL spre alte orizonturi doctrinare, Călin Popescu-Tăriceanu, presedintele Senatului, fost preşedinte al PNL,s-a retras din relaţia cu PDL, pentru a realiza-pe baza unui număr mare de parlamentari-, un nou partid, Partidul Liberal Reformator. Chiar mai mult, Călin Popescu-Tăriceanu candidează el însuşi la Preşedinţie, în tandem cu Partidul Conservator, care a reînnodat relaţiile cu liberalii, după ce ţâfnosul Crin Antonescu îi dăduse cu tifla şi rupsese alianţa celor două partide, ambele membre USL. Şi, totuşi, Călin Popescu- Tăriceanu nu s-a mulţumit cu atât: el a propus şi pledat insistent pentru suspendarea ciudatului Băsescu de către Parlament, urmând ca în ziua primului tur al prezidenţialelor să aibă loc şi referendumul pentru scoaterea din scaun şi detronarea ticălosului vaporean, Că a gândit bine ori ba agenda celor două acţiuni absolut necesare românilor- asta e altă poveste, uşor amuzantă şi chiar întârziată, dar nu importantă. Semnificativ este, dacă acţiunea este oportună sau nu, fiindcă detronarea acestui vântură-ţară, pentru ignorarea Constituţiei, ar fi şi ar fi fost necesară de zeci de ori până acum. Acest vaporean căpiat a călcat şi calcă în picioare demnitatea naţională a românilor, onoarea lor, legile şi imperativele bunei- cuviinţe şi decenţei. Cred că acest bădăran latifundiar de Nana n-a auzit în viaţa lui mahmură de îndemnul persuasiv formulat de clasicul german Immanuel Kant: „Poartă-te în aşa fel încât oricare din faptele tale să devină o regulă universală de conduită”.
Se pare că toate aceste frivolităţi nu sunt suficiente pentru a provoca zăpăceală în rândul unor alegători. Colac peste pupăză, a mai venit o „bombă„ angoasantă: Tribunalul Bucureşti a catadicsit că este ilegală alegerea noii conduceri a PNL, cu Klaus Johannis primul în pomelnicul cu pricina. În orice caz onorabilul primar al Sibiului are de biruit multe piedici şi bariere pe potecile bolovănoase ce duc la Preşedinţia ce-l scuteşte de grija meditaţiilor şi vopsitul caselor. Lesne de înţeles că multe piedici şi bariere sunt datorate lui însuşi, începând cu modul pueril şi radical cum explică acumularea averii şi binefacerile absenţei propriilor progenituri (cele 6 case, cum a avut aceşti bani din leafa lui de dascăl de liceu şi meditaţii la fizică- reţinem, fără copii, dar politruc şi inspector şcolar!) şi încheind cu primitiva sa capacitate de a convinge că este înzestrat de pronia cerească să ocupe fotoliul de preşedinte al României cu migală şi parfum lustruit de BĂSELU, aşezat între sticle. În situaţia dată noul PNL diriguit, deocamdată, de primarul- profesor de fizică, din Sibiu trebuie să se prezinte la Curtea de Apel pentru a i se recunoaşte noua conducere democrat- creştină, inclusiv postul de preşedinte al lui Klaus Iohannis. Reţinem că până la deliberarea Curtii de Apel, PNL- ul democrat- creştin nu are conducere oficială- ori o are pe cea veche, cu ţâfnosul Căcărău în frunte? Şi dacă este aidoma, democrat- creştinul sas mai are dreptul să se prezinte drept candidat la Preşedinţie în numele Alianţei PNL- PDL sau măcar ca independent?! Şi totuşi bariera vârtos- cimentată în calea accesului primarului Sibiului la Preşedinţia României este Nuţa din Pleşcoi proptită pe faţă şi impardonabil de neica BĂSELU. Împinsă înainte de ridicolul vaporean, călăreaţa fără scrupule trăieşte cu futilul sentiment că va cuceri cetatea Cotroceni. Este, totuşi, de trebuinţă ca domnul profesor K. Iohannis să abandoneze, în acest răstimp, meditaţiile şi să continue, din punct de vedere strict legal, strângerea de semnături în calitatea lui de preşedinte al PNL. Şi ce dacă este doar agăţat ca mătăuzul la cânepă. Superficialitatea şi frivolitatea au pus stăpânire pe Klaus Iohannis. Nu-l credeam aventurier şi nici om fără scaun la cap.
Prof. Univ. Dr. Grigore Drondoe
