În mai puţin de doi ani de zile, pe rolul instanţelor din Gorj au fost înregistrate zeci de cauze ce au avut ca obiect emiterea ordinului de protecţie. Situaţia reiese dintr-un raport al Inspecţiei Judiciare privind verificarea modalităţii de aplicare de către instanţe a dispoziţiilor art. 23 şi următoarele din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, referitoare la emiterea ordinului de protecţie.
În urma unui control dispus de ministrul Justiţiei şi de Consiliul Superior al Magistraturii, control ce a vizat verificarea aplicării de către instanţele de judecată a dispoziţiilor legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie privind ordinele de restricţie, Inspecţia Judiciară a întocmit un raport privind dosarele al căror obiect îl constituie violenţa în familie. Potrivit acestui raport, în perioada 12 mai 2012 – 31 martie 2014, pe rolul Tribunalului Gorj s-au înregistrat şase astfel de cauze, iar la judecătoriile arondate 39 de dosare. În aceeaşi perioadă, la nivel naţional pe rolul judecătoriilor au fost înregistrate 3629 de cauze având ca obiect emiterea ordinului de protecţie, iar la instanţele de control judiciar s-au înregistrat 676 astfel de cauze. Dintre acestea, şapte dosare au avut ca obiect revocarea ordinului de protecţie emis. Cele mai multe s-au înregistrat la judecătoriile din Bucureşti (515 dosare), iar cele mai puţine la judecătoriile din judeţul Caraş-Severin (6 dosare).
Ce spune legea
Ordinul de protecţie a fost introdus în legislaţie în 2012, însă multe din victimele violenţei în familie nu ştiu că pot recurge la această măsură în instanţă pentru a se proteja. Potrivit legii, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială. Instanţa mai poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
Cine poate introduce cererea pentru emiterea ordinului
Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal. De asemenea, cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de: procuror, reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor, violenţei în familie, reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei. În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor. Ordinul de protecţie este executoriu şi pentru punerea sa în executare poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei. De altfel, organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare. Încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. În caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Roxana Lupu
