Voluntariatul este activitatea desfăşurată din proprie iniţiativă, de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială (definiţie adoptată de Consiliul Naţional al Voluntariatului, iunie 2002).
Voluntariatul este o componentă fundamentală a societăţii civile. El însufleţeşte cele mai nobile aspiraţii ale omenirii: pacea, libertatea, oportunitatea, siguranţa şi justiţia pentru toate persoanele. În această epocă a globalizării şi a schimbărilor continue, lumea devine din ce în ce mai mică, mai interdependentă, mai complexă. Voluntariatul – la nivel individual sau de grup – reprezintă o modalitate prin care:
• pot fi întărite şi susţinute valorile legate de comunitate, de serviciul adus aproapelui şi de ataşamentul faţă de aproape;
• persoanele pot să îşi exercite drepturile şi responsabilităţile de membri ai comunităţilor, în timp ce învaţă şi se dezvoltă pe parcursul întregii vieţi, realizându-şi astfel întregul potenţial uman;
• se pot stabili puncte de legătură între diferenţele care ne despart astfel încât să putem trăi împreună în comunităţi sănătoase, puternice şi să lucrăm împreună la identificarea de soluţii la provocările pe care le întâlnim şi să conturăm destinul nostru comun.
În zorii noului mileniu, voluntariatul reprezintă un element esenţial al tuturor societăţilor. Voluntariatul transformă în acţiune Declaraţia Naţiunilor Unite conform căreia “Noi, oamenii” avem puterea de a schimba lumea. Această Declaraţie promovează dreptul fiecărei femei, al fiecărui bărbat sau copil de a se asocia în mod liber şi de a activa ca voluntar fără deosebire de originea culturală sau etnică, religie, vârstă, sex şi condiţie fizică, socială sau economică. Toate persoanele din lume trebuie să aibă dreptul de a-şi oferi în mod liber timpul, talentul şi energia în beneficiul altora sau al comunităţii lor prin acţiuni individuale sau colective, şi fără a aştepta recompense financiare.
Strategia naţională de protecţie civilă prevede ca structurile de protecţie civilă de la nivel central şi local să sprijine înfiinţarea unor formaţiuni de voluntari, prin intermediul cărora să se reducă timpul de intervenţie în caz de dezastre, precum şi cheltuielile de înfiinţare, dotare şi funcţionare.
Ordonanţa nr.88 din 30.08.2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată prin Legea nr. 363 din 07.06.2002 cu modificările ulterioare, stipulează înfiinţarea serviciilor de urgenţă voluntare, constituite ca servicii publice descentralizate în subordinea consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor.
Prin voluntariat se înţelege activitatea de interes public desfăşurată benevol de persoane fizice în serviciile publice de urgenţă voluntare, în cadrul unor raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă, iar beneficiar al voluntariatului este comunitatea în folosul căreia se desfăşoară activitatea de voluntariat, reprezentată de consiliul local care a constituit, potrivit legii, serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă, denumit în continuare serviciu de urgenţă voluntar.
Utilizarea voluntarilor este o problemă critică pentru managementul situaţiilor de urgenţă, voluntarii individuali sau serviciile voluntare se constituie în furnizori de asistenţă, calificări şi resurse care pot fi utilizate înainte, în timpul sau după apariţia unei urgenţe. Aşa cum se întâmplă cu managementul de urgenţă profesionist, abilitatea de a lucra cu voluntarii pe timpul unei situaţii de urgenţă poate contribui hotărâtor la gestionarea cu succes a urgenţelor şi la siguranţa şi buna existenţă a comunităţilor. Voluntarii pot influenţa în bine sau în rău abilitatea organizaţiilor publice profesioniste de răspuns la urgenţe în îndeplinirea responsabilităţilor şi pot face diferenţa în cât de rapid o comunitate e capabilă să răspundă la un dezastru şi să asigure restabilirea ulterioară. Printre primele formaţiuni de pompieri civili voluntari de pe teritoriul României se numără cea din Arad, înfiinţată în 1834 de meşterul pălărier Iosif Ritt; dar cea mai veche formaţiune, se pare că este cea din Gherla – Armenopolis – unde în 1717 câţiva tineri făceau de serviciu în zilele de târg, veghind asupra focurilor şi tarabelor celor veniţi cu marfă, constituind nucleul primei echipe de voluntari. În 1788 s-a aprobat funcţionarea serviciului de pompieri voluntari din Gherla, pentru stimularea activităţii lor oraşul le asigura: uniforme, lemne de foc, o cantitate de cereale şi o sursă de bani anual; voluntarii trebuiau să participe la şedinţe de pregătire, să fie prezenţi la orice alarmă şi să aibă grijă de dotare. În România există formaţiuni de intervenţie rapidă pe bază de voluntariat, exemplu Salvo Timişoara, înfiinţată de Consiliul Local Timişoara în 2002 şi operaţionalizată în iulie 2003, aceasta fiind o formaţiune mobilă alcătuită exclusiv din voluntari cu o dotare şi o structură specifică intervenţiilor la urgenţe civile: salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale în situaţia producerii unor inundaţii, cutremure sau alte calamităţi naturale, accidente chimice sau explozii şi a victimelor accidentelor rutiere, aviatice şi feroviare. Activitatea lor este coordonată de Inspectoratul Judeţean pentru situaţii de urgenţă, care selectează, verifică şi pregătesc voluntarii. În Italia toate asociaţiile de voluntari au o dotare de excepţie, iar caracteristica este că materialele şi tehnica de intervenţie sunt în procent de 60% personale; majoritatea voluntarilor se pregătesc numai sâmbăta şi duminica, iar organizarea acestor asociaţii este stipulată de legi speciale. Organizaţiile de voluntari măresc capacitatea de răspuns la dezastre şi ţin legătura cu comunitatea cu costuri minime.
În SUA 1 din 5 americani practică o formă de voluntariat, existând centre de coordonare pentru voluntari care filtrează voluntarii, îi interviază şi îi instruieşte, îi plasează şi îi supraveghează. Australia este un pământ al extremelor, supus riscului de incendii, inundaţii, cicloane, cutremure şi mai nou riscului terorist, unde în fiecare an mor 50 oameni, 1500 sunt răniţi, peste 250.000 afectate de dezastre. Australia are o tradiţie în domeniul voluntariatului mai ales datorită caracteristicilor geografice; în 2005 41% din australieni practicau o formă de voluntariat, dintre aceştia 47% având vârste cuprinse între 35-44 ani, anual se depund 836 milioane de ore de voluntariat. Există 6,3 milioane de voluntari din care peste 500.000 în managementul situaţiilor de urgenţă, contribuţia anuală în managementul situaţiilor de urgenţă a voluntarilor, în cadrul economiei australiene fiind estimată la peste 12 miliarde dolari în fiecare an. Fiţi un avocat al voluntariatului!
Mr. Malacu Augustin
