Deşi războiul din Irak a încetat de mai mulţi ani “zgârmarea urdinişului irakian” a scos la iveală viespile fundamentaliste, care iată îşi permit să înfiinţeze un stat feudal islamic ocupând părţi însemnate din teritoriul martirizat al Irakului unde au murit mii de oameni nevinovaţi a fost ucis Sadam pentru vini închipuite şi Marele Aliat de peste baltă nu a făcut decât să agite spiritele infernale ale unei ţări care “de bine de rău” era stăpânită de un calm cum numai irakienii puteau să-l aibă.
Şi apropo de războiul din Irak, îmi amintesc că în 2003 am scris un articol: “Reportaj cu ştreangul de gât” în care făceam o paralelă între romanul lui Julius Fucik în care eroul sau eroina principală era un cetăţean care semna pe internet cu numele “pace” şi care scria printre altele: “Bagdadul arată ca un oraş mort cu străzile pustii, trezit la viaţă numai de bombardamentele care iată chiar în clipa asta distrug o clădire monumentală cea ce m-a facut să plâng pentru că iubeam clădirea aceea, pentru frumuseţea şi unicitatea ei.
Unchiul meu venind din oraş îmi spune că şi pâine se gaseşte din ce în ce mai greu. Când va fi iarăşi pace?”
Întreb şi eu iarăşi: -Când va fi pace definitivă în acest ţinut biblic din Tigru şi Eufrat unde rachetele botezate “turistic” de croazieră şi aviaţia “aliată” au făcut una cu pământul o civilizaţie milenară?
Gh. Rădulescu
