Gorjul a avut doi torţionari în lotul de 35 ai fostului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956 – 1963, Alexandru Vişinescu, trimis recent în judecată pentru genocid. Unul s-a născut, şi a murit, în urmă cu nici patru ani, în comuna Vladimir, fiul acestuia zbătându-se acum să-i vândă casa şi terenul din Valea Deşului, localitate aparţinătoare comunei, iar altul s-a născut la Ciuperceni, oamenii locului nemaiştiind mai nimic de acesta. Primarul localităţii Ciuperceni, Dumitru Tăloi, l-a căutat pe torţionar în registrul de naşteri, l-a găsit ca născut, dar nu ca decedat, semn că respectivul este în viaţă. Oamenii din comună îl dau însă pe Dumitru Gheorghe Boştină, drept decedat, proprietatea acestuia din cătunul Văianu fiind părăsită, deşi, sunt informaţii clare că acesta locuieşte şi trăieşte bine merci în capitală.
Doi torţionari din lotul de 35 ai lui Alexandru Vişinescu sunt din judeţul Gorj, s-au născut aici, au locuinţe şi rude. Unul este din Vladimir şi altul din Ciuperceni, ambii fiind protejaţi până acum şi neacţionaţi în judecată pentru faptele lor. Un ONG numit Miliţia Spirituală a elaborat însă o listă proprie a torţionarilor lui Vişinescu, pe care se regăsesc ofiţeri şi generali din cadrul Securităţii, al Miliţiei şi care au condus penitenciare. Aici figurează şi numele celor doi torţionari născuţi în Gorj, unul decedat la ora actuală şi altul în viaţă, fiind în etate de 83 de ani. Cei doi nu au fost deranjaţi după Revoluţie pentru a fi acuzaţi de genocidul cu care a fost “încununat” Vişinescu, dar sunt destui care îi văd după gratii şi acum când au trecut peste ei mai mult de opt decenii de viaţă.
Torţionarul Boştină, de la Văianu la Bucureşti
Comuna Ciuperceni a dat un torţionar în lotul lui Vişinescu. Este vorba despre Dumitru Gheorghe Boştină, ajuns general maior de Securitate. Primarul comunei Ciuperceni, Dumitru Tăloi, l-a căutat pe torţionar în registrul de naşteri al comunei şi a anunţat că acesta s-a născut pe 6 aprilie 1930 în localitatea pe care o păstoreşte, avându-i părinţi pe Dumitru şi pe Tatiana Boştină. “În registrul nostru de la primărie Boştină figurează ca născut, dar nu ca decedat”, explică edilul, menţionând că dacă torţionarul ar fi decedat în afara localităţii, instituţia pe care o conduce ar fi fost anunţată imediat pentru a consemna decesul. “Ştim că familia Boştină are casa părintească la Văianu. A stat pe acolo în ultimii doi ani fratele celui de care întrebaţi, din ce spun oamenii, dar acum proprietatea este părăsită. Vecinii spun că Dumitru Boştină locuieşte în Bucureşti, că a trecut pe la casa părintească, dar cam atât”, subliniază Tăloi.
Mircea Fometescu, fostul primar al comunei Ciuperceni, îşi aminteşte şi el de Dumitru Boştină, de care a auzit că ar fi decedat cam cu un an în urmă. “Soţia ştiu că i-a murit, dar parcă am auzit că şi el. În ultimii ani a venit pe la casa din Văianu, casă bătrânească, cred că din nostalgie. A încercat să repare una alta, apoi a renunţat. Lumea îl ştia ca haiduc, mai puţin ca securist, asta urmare a unor întâmplări petrecute cu el în tinereţe. El nu povestea, era destul de închis”, susţine Fometescu.
Şeful Direcţiei Generale a Penitenciarelor, până în 1990
Pe lista ONG-ului Miliţia Spirituală cariera lui Boştină este trecută în totalitate, arătând că Boştină a fost tras pe dreapta abia în 1990. Mai precis, torţionarul a fost “organizator de partid la GAS Salcia – MAI (1956); locţiitor politic la Colonia de muncă Ostrov / formaţiunea 0957 (1 iul. 1956 – 1 iul. 1957 şi febr. 1960 – 8 febr. 1961); locţiitor politic la Penitenciarul Galaţi (1 iul. 1957 – febr. 1960); locţiitor politic, şef al Secţiei politice şi secretar al Consiliului Politic din Brigada 54 Pază Constanţa (1964 – ?); instructor în Secţia pentru probleme militare şi justiţie a CC al PCR (? – 12 apr. 1978); secretar al Comitetului de partid din aparatul central al MI (12 apr. 1978 – ?); membru în Biroul Consiliului Politic din MI (febr. 1979 – ?); instructor la CC al PCR (aug. 1974); şef de Secţie la Direcţia Informaţii Externe – UM 0544 Bucureşti din DSS (? – 1979); şef al Inspectoratului judeţean Constanţa al MI (1979 – ?); membru în CJ Constanţa al PCR şi în Biroul CJ Constanţa al PCR (1979 – 1984); deputat în Consiliul popular al judeţului Constanţa; şef al Direcţiei Generale a Penitenciarelor (25 dec. 1989 – 1990)”.
Nu există indicii că gorjeanul Boştină e mort, ci doar că acesta a scăpat de relele pe care le-ar fi făcut sau tolerat urmare a funcţiilor sale.
Averea torţionarului Mărgărit, pe mâna fiului
Pe lista torţionarilor lui Vişinescu mai apare un gorjean, mai precis locotenent major de penitenciare Vasile Mărgărit. Născut pe 2 ianuarie 1927 în comuna Vladimir, Mărgărit a urcat treptat în grad, devenind torţionar, după ce iniţial a fost agricultor în gospodăria părintească. Mărgărit a ajuns apoi “ucenic şi lucrător electrician la fabrica „Rova”/„Acumulatorul” din Calea Rahovei nr. 240 – Bucureşti (sept. 1941 – apr. 1949); ofiţer la Comandamentul de Miliţie al Oraşului Bucureşti (mart. – iul. 1950); locţiitor politic la UM nr. 3 Cernavodă km. 4 Saligny (iul. 1950 – febr. 1952); Locţiitor politic (1 aug. 1952 – ?) şi comandant la Penitenciarul Iaşi (? – dec. 1952, 3 sept. 1953); ofiţer de serviciu la Colonia de muncă Dăeni/formaţiunea 0957 (15 iun. – iul. 1955)”.
Acum viceprimarul comunei Vladimir, Ion Ianaşi, susţine că Mărgărit s-ar fi stins din viaţă în urmă cu cel mult patru ani. “Casa părintească este la Valea Deşului, dar acolo nu mai stă nimeni. A stat Mărgărit până a murit, iar acum fiul se zbate să-i facă succesiunea. Asta pentru casa bătrânească şi terenul deţinut de tatăl lui”, explică vicele, spunând că doar auzise de torţionar, dar nimeni din sat nu îl numea astfel. “Mărgărit a murit acum 3-4 ani, casa e părăsită şi nu avea nu ştiu ce. Dar nu se ştia de el că a fost torţionar, dar se auzise că lucrase la Securitate”, a completat viceprimarul.
Anamaria Stoica
Alexandru Vişinescu este unul dintre cei 35 de torţionari identificaţi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Împotriva sa a fost depusă o sesizare penală pentru omor deosebit de grav, el fiind descris de foştii deţinuţi politici drept “un individ extrem de crud”. Acesta a negat orice vină pe care ar fi putut să o aibă, acuzând sistemul comunist şi conducerea de la acea vreme. În urma investigaţiilor desfăşurate, IICCMER a identificat o serie de probe care indică faptul că, în perioada în care lt. col. (r) Alexandru Vişinescu a îndeplinit funcţia de comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, 1956-1963, deţinuţii politici au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de dur. Potrivit IICCMER, acesta poate fi calificat drept unul de exterminare, prin raportare la condiţiile inumane de detenţie, care au dus în final la decesul unor deţinuţi politici aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate în această închisoare. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a preluat la începutul lunii august cauza privindu-l pe Alexandru Vişinescu de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în vederea efectuării urmăririi penale de către procurori din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
